Wednesday, November 26, 2008

La primul interviu

Deci...imi caut job...
Si in mod normal, sunt cautata si chemata la interviuri...(nu prea multe pana acum).

Asa ca...intr-o zi mai friguroasa ca restul, pe cand eram cu prietena mea la cumparaturi de rochite rosii sau albe :D, suna telefonul...Am ezitat sa raspund un pic (primesc destule telefoane cu reclame), dar mi-am luat inima in dinti...
Primele 2 minute nu am inteles nimic din ce mi s-a vorbit, apoi cand am inceput sa o prind din urma pe interlocutoarea mea, mi-am dat seama ca e vorba de o oferta de job...
Nu mi-am dat seama exact ce fel de companie era, pentru ce tip de job ma chemau (cu riscul sa ma repet, aplic la destul de multe...si nu tin minte mereu unde ma duc click-urile de mouse), dar incantata de atentia care mi se acorda am acceptat o intalnire...
Am inchis telefonul cu un ranjet mare pe fata si mi-am anuntat prietena ca voi merge la primul interviu...Logic ea m-a intrebat "cand??" Ups...se pare ca interviul era peste 1 ora...
Cum pot sa ma duc asa?? Timp sa trec pe acasa nu aveam...
Nu stiu pentru ce job am aplicat, cum trebuie sa ma imbrac, cum se numeste compania, am pe mine o bluza pe care nu as recomanda-o nimanui sa o poarte la un job interviu...
Dar sunt o fire optimista, si am considerat ca am destule atuu-ri si parul ciufulit, privirea obosita de atatea rochii, bluza nu tocmai decenta nu conteaza!!!!
Si uite asa, o ora mai tarziu bateam la usa companiei care cautau o secretara asa plina de calitatati ca mine.
Au parut sincer fericiti ca ma vad, m-am scuzat un pic de tinuta...si am trecut la povesti...
Tipa angajatoare cand a auzit ca sunt din Romania, mi-a marturisit ca si ea este din Letonia si cand mi-a vazut zambetul inteligent m-a intrebat daca am auzit vreodata de tara ei...Am raspuns si eu ca bineinteles, stiu unde este...Apoi m-a intrebat daca am fost vreodata in Letonia...Am marturisit sincer, putin jenata ca nu...dar timpul nu e pierdut...
Apoi au urmat intrebari serioase: "ce m-a atras in anuntul lor"...Cum puteam sa spun ceva cand habar nu aveam pentru ce job aplic (am aplicat pentru tot felul de joburi care mi se potrivesc)...asa ca, ca un roman bine educat, am batut campii "m-a atras provocarea, orele de lucru, colectivu....bla bla..."... Mi-a zambit (ma gandeam de acum ca totusi zambetul nu este un lucru bun....
Apoi m-a intrebat care imi sunt calitatile...Aici am inceput eu sa zambesc si sa turui...Ah...ce de calitati am!!! Nici eu nu as putea sa mi le enumar pe toate!!!
M-a oprit un pic din zelul meu (desi nu ajunsesem nici macar sa ma incalzesc cu enumeratul calitatilor)...si m-a intrebat de defecte...
Pe cuvant ca m-am blocat!!! Eram pregatita pentru orice, dar nu pentru defecte!!! M-am gandit...si m-am gandit, deja nici nu mai zambeam, am pus capul jos, si iar m-am gandit, si m-am gandit...Si cu o voce rusinata, aproape sa ma ridic in picioare sa plec am soptit "nu am defecte"!!!!

Oficial imi caut un serviciu :D

Nu e usor sa stai acasa...si asta o aflu din plin pe pielea mea...in plina recesiune!!!! Deci joburi sunt...dar nu de nasu meu...nu eu de nasul lor...
Asa ca de 2 saptamani incoace am un nou hobby: vanatoarea de joburi!!!!!
Aplic la tot ce imi suna "melodic" si astept...
Asteptare tensionata...si ca o exemplificare, asta e programul meu zilnic, mai mult sau mai putin:
Dimineata la prima ora, impachetez pe toata lumea, ma aranjez (ca doar nu o sa ies din casa in blugi si ciufulita, nu??? doar stau acasa, si se presupune ca am timp!!!), incarc masina si pe aici ti-e drumul...Nu e prea aproape locul de intalnire...Al cui??? Al fetelor ca mine: in cautare de job :D...sau nu neaparat...unele nici nu mai cauta deja :D
Suntem o gasca destul de maricica, 5-6, uneori poate mai multe, asa ca o masa mica pe terasa de la cafenea nu ne prea ajunge, dar ne descurcam cu ce avem!!!! Una din noi aduce ceva dulce (prajitura de casa, ciocolata de casa, chec, placinte), alta face cafeaua (e recesiune, nu??? doar nu o sa cumparam in fiecare zi o cafea de la starbucks cu 4$????), deci avem recipiente (cu sau fara stampila starbucks-ului), le umplem la masina :D (nu radeti, da??...dupa cum spuneam e recesiune!!!) si cu paharele pline ne asezam cu tupeu la o masa, pune prajiturile home-made la indemana si punem tara la cale!!!!
Sa nu va imaginati ca suntem tacute...hoho....ce nu ar da cei de la Starbucks sa ne vada plecate...dar nu isi deranjeaza "clientii" (daca ar stii ei)!!!! Discutam, radem, ne hlizim, vorbim, gesticulam, bem cafea, trancanim, mancam si o prajitura....si cam asa se duc cateva ore bune...
Apoi un drum lung spre casa, cu mici opriri pe ici pe colo...
Ajung cam obosita, asa ca imi trebuie ceva timp de odihna si pace... cu greu ma urnesc sa imi ud florile (cele 4 pe care le-am plantat intr-o zi cu soare, in care am imbratisat un exces de zel), sa gatesc ceva (de cele mai multe ori, prajiturele pentru a 2-a zi), sa mut prin casa o carte dintr-un lco in altul, o soseta...
Imi fac o mimoza (sampanie cu suc de portocale) pentru spor....si citesc un pic (de toate, carti, reviste, cupoane, articole pe net)...mai aplic pentru 2-3 joburi in medie pe zi...
Apoi am program administrativ cu prietenul :D cel mic...si curand si cu cel mare...(nu intru in amanunte cu ce nu fac exclusiv pentru mine)
O zi plina, obositoare care ma epuizeaza....Si uite asa...a mai trecut o zi ...cine spune ca e usor sa stai acasa???

Thursday, November 6, 2008

Revenire

Otita a revenit la urechea "sanatoasa"...dar ideea ...ba...

Wednesday, October 22, 2008

In sfarsit timp pentru tine

De cand asteptam un ragaz sa imi pot imprastia gandurile...
Dupa o vara incarcata...cu amintiri placute si mai putin placute...daca le pun in balanta totusi cred ca ma indrept repede pe aleea depresiei :D
Nu prea imi dau seama cum ar trebui sa fie o depresie...dar imi place cuvantul...

Revin maine...poate am ceva mai multe idei...acum inafara de otita celui de langa mine nu ma pot concentra la nimic

Thursday, July 3, 2008

Cand nu stii incotro??







Nu imi dau seama daca de vina imi este zodia...sau firea...sau educatia...sau...nu stiu...
Dar in general sunt o fire tare nehotarata...as vrea sa fac multe, incep o gramada, capul imi este mereu plin de ganduri, am atat de multe idei pe minut care vin si pleaca ca intr-o gara...
Problema mea cea mai mare este ca nu ajung sa ma opresc asupra niciuneia...sa o diger, sa am rabdarea sa o migalesc si sa o duc la bun sfarsit...
Imi propun cu fiecare apus ca de maine, de luni, de saptamana viitoare, de anul urmator voi pune in aplicare ideea cea mare....care evident se schimba odata cu directia vantului...si ajung din nou de unde am plecat...
Ma simt copil intr-un magazin de dulciuri...parca as vrea o ciocolata sau mai bine o prajitura, dar ia uite ce bine arata fursecul ala....oau...de abia acum am vazut acadeaua rosie si mare....ah...era cat pe aci sa nu observ marul in caramel!!!!!!!! Stiu ca vreau ceva de acolo....dar toate par atat de imbietoare, incat cand apuc sa intind mana si par atat de hotarata observ altceva si toata energia, gandurile, dorintele imi fug spre ceva nou si mai apetisant ca cea dinainte!!!!

Cum iti gasesti drumul??? De unde stii ce cale sa urmezi astfel incat sa nu te gandesti ca poate era mai bine pe o alta parte?? Cum iei o decizie fara sa te mai uiti inapoi??? Cum iti pastrezi entuziasmul pentru un lucru???

Saturday, May 24, 2008

Ploaia




Nu inteleg de ce unora nu le place cand ploua...

Eu ador ploaia...de la dansul norilor care isi pregatesc invazia, la picaturile de ploaie...

Primul semn este mirosul specific....un aer un pic caldutz si pare ca pamantul incepe sa transpire un pic...aburi se ridica din asfalt si cheama norii....
Apoi cate un noruletz ratacit, care seamana cu un mielutz ratacit de turma insotitoare, incepe sa isi faca aparitia pe cer...Este mic, alb si pufos...Nu dupa mult timp apar si ceilalti...turma de oite si miei incet...incet...
Uneori trec fara sa lasa un stop de apa...
Dar de cateva ori se intampla ca in urma lor sa soseasca norii mari, greoi, plini de apa miraculoasa parca mai hotarati si nu asa de lenti ca prietenii lor, norisorii albi...
Cand soarele nu se mai vede, si afara se intuneca, cand mirosul de ploaie este evident, si cand pasarile isi fac aparitia de peste tot, si isi zburlesc penele gata, gata de balaceala...devine evident....va ploua!!!
Ce imi place momentul urmator...prima picatura...solul ploii...o simti pe obraz si te uiti instinciv in sus, desi stii ca este inorat, ai vrea sa mai verifici odata...
In curand ploua cu adevarat....Copacii parca devin mai verzi si daca te uiti cu atentie la ei, poti sa iti dai seama ca zambesc si isi intind cu placere crengile sus, spre picaturile de apa iubite, iarba incepe sa creasca...nu mult...poate nici un milimetru, dar firul de iarba se inalta in speranta sa prinda o particica de roua inaintea firului vecin....pasarile incep sa cante imnul ploii, iar ploaia capata mai multa incredere, si atat de dorita, cade mai cu forta...fara pic de timiditate...
Atunci imi place sa ies pentru putin in ploaie...sa calc in apa...sa o simt pe fata, sa o gust...
Doar atat cand sa simt ca ploua...
Apoi imi place sa o privesc...si mai ales sa o ascult...
Ritmul ploii imi da o senzatie de liniste, de calm...si bineinteles de somn...
Dimineata cand ma trezesc, dupa ploaie, nu ratez o plimbare...
Trag cu putere aer in piept si ma bucur de dimineata proaspata, de bucuria plantelor, animalelor mici si mari...si a copiiilor care calca cu hotarare in balta nou formata si se amuza de stropii pe care ii lasa in urma!!!!


Friday, May 2, 2008

Timpul



Incep sa am o senzatie de presiune in urechi...o simt de ceva timp...ca atunci cand esti in avion pe pista de decolare, avionul prinde viteza si pentru cateva secunde din momentul in care se desprinde de pamant pana ajunge deasupra norilor, simti gravitatia pamantului pocnind in propriile tale urechi...de parca ar vrea sa iti spuna ceva...
Abia acum am realizat ca, de fapt, de la o varsta (nu recunosc care) timpul incepe sa treaca din ce in ce mai repede...pana cand...simti ca nu poti sa mai tii pasul...
Poate sunt doar eu...dar uneori mi-as dori sa pot controla timpul...
In liceu, colega mea de banca, stia ca ea va descoperi masina timpului (de' clasa de istorie...era exact de ce aveam nevoie)...iar cercetarile ei si explicatiile despre cum ar trebui construita pareau logice indeajuns...Dupa ce am terminat liceul nu am mai pastrat legatura...din ce in ce mai rar, pana cand am ajuns sa nu mai stim nimic una de alta...
Si ma tot intreb, daca oare a descoperit de atunci cum poti sa dai "ceasul" inapoi, sa il opresti sau sa il dai inainte...E placuta senzatia...si tot sper...
Daca, oare, ai putea sa calatoresti in timp, dar doar pe durata vietii tale, si in propriia ta piele, oare ar fi momente pe care ai vrea sa le retraiesti???
Da....la prima vedere, cred ca ar fi atat de multe...momente dragi, cu prieteni sau parinti dragi, locuri care iti starnesc atatea amintiri si mirosuri pe care uneori le simti si acum daca inchizi ochii si te concentrezi indeajuns....
Dar...asta e ce vrem oare???
Ok...sa spunem ca te intorci odata in timp...retraiesti o clipa din viata ta care ti-a umplut odata sufletul de implinire...oare nu s-ar pierde putin din farmecul amintirii??? Din misterul ei???
Oare retraind-o ai mai simti la fel??? Ai mai gusta cu aceiasi placere ceea ce ti se intampla?? Ar mai avea aceiasi valoare??
Daca vei fi dezamagit realizand ca nu vei putea sa te bucuri de aceiasi amintire ca acum multi ani in urma??? Desi esti aceiasi persoana, desi sunt aceleasi circumstante, si aceiasi oameni...totul e atat de diferit...
Daca vei ramane cu un gust amar si iti vei strica cea mai draga amintire???

Solutia atunci nu ar fi sa te intorci in timp...ci sa incerci sa incetinesti viteza cu care trec zilele...lunile....anii....
Sa te opresti sa te bucuri de valuri, de prieteni, de chipuri dragi, de o coroana de copac, de o poveste, de un firicel de iarba si de un cantec de cocos la fiecare pas...sa zambesti si sa nu irosesti timp pretios consumandu-te cu nimicuri...oare nu asta inseamna sa opresti timpul in loc???
Nu este atat de greu sa fii vesnic tanar...
Uneori reusesc chiar si eu!!!!!

Thursday, May 1, 2008

Savannah, Georgia

Un oras placut de vizitat!!!! Linistit, racoros, "friendly" si verdeeeee!!!!
Un mic jurnal de calatorie...

Doi pescarusi curiosi...

Adunarea generala a aligatorilor...

Odihna pe un butuc...

Scrieri pe copac...

Dupa cum am spus...verdeatza peste tot...un loc de liniste (pacat ca nu e de vanzare)

Testoase

Upside down...

Popas in padure

Preerie...


Forest trail

Vegetatie salbatica

Bucle

Soim hotarat

Memorii



Kite

Pelicanul plonjeaza in ocean in atac

Obosit....

Locuitorii padurii....

Fort Pulaski

Tacere...

De paza...

Far

Strecurandu-se sub pod...

La datorie

Oraselul cu istorie

Toate vechi, si noi sunt toate...

Amintiri

Sete

Chiosc

Breton

Batalie

Primele acadele

Joaca in labirintul subteran

Wednesday, April 23, 2008

Ghid Prague

Daca ajungeti vreodata in Praga (si sunteti tineri ca spirit) va sugerez sa dormiti ziua si sa vizitati noaptea!!! E uimitor ce viata de noapte si ce puls are Praga noaptea!!!!
Daca iti iei o camera in centru, este suficient sa crapi un pic fereastra spre inserat, si poti sa simti vibratia orasului...nu ii poti rezista, si oricat de obosit ai fi...iti gasesti energia sa pornesti pe strazile inguste, atat de agolomerate.
Simti ca nu iti ajunge o pereche de ochi, mintea nu e suficient de rapida sa proceseze toate peisajele, si te simti mai tanar si mai liber ca niciodata.
E ciudat sa spui ca un oras iti da atata libertate...dar e adevarat...
Sper ca pasii sa ma poarte in curand inapoi in piata orasului noaptea, sa pot savura ritmul alert si cafeaua de la Kava Kava Kava