Saturday, May 24, 2008

Ploaia




Nu inteleg de ce unora nu le place cand ploua...

Eu ador ploaia...de la dansul norilor care isi pregatesc invazia, la picaturile de ploaie...

Primul semn este mirosul specific....un aer un pic caldutz si pare ca pamantul incepe sa transpire un pic...aburi se ridica din asfalt si cheama norii....
Apoi cate un noruletz ratacit, care seamana cu un mielutz ratacit de turma insotitoare, incepe sa isi faca aparitia pe cer...Este mic, alb si pufos...Nu dupa mult timp apar si ceilalti...turma de oite si miei incet...incet...
Uneori trec fara sa lasa un stop de apa...
Dar de cateva ori se intampla ca in urma lor sa soseasca norii mari, greoi, plini de apa miraculoasa parca mai hotarati si nu asa de lenti ca prietenii lor, norisorii albi...
Cand soarele nu se mai vede, si afara se intuneca, cand mirosul de ploaie este evident, si cand pasarile isi fac aparitia de peste tot, si isi zburlesc penele gata, gata de balaceala...devine evident....va ploua!!!
Ce imi place momentul urmator...prima picatura...solul ploii...o simti pe obraz si te uiti instinciv in sus, desi stii ca este inorat, ai vrea sa mai verifici odata...
In curand ploua cu adevarat....Copacii parca devin mai verzi si daca te uiti cu atentie la ei, poti sa iti dai seama ca zambesc si isi intind cu placere crengile sus, spre picaturile de apa iubite, iarba incepe sa creasca...nu mult...poate nici un milimetru, dar firul de iarba se inalta in speranta sa prinda o particica de roua inaintea firului vecin....pasarile incep sa cante imnul ploii, iar ploaia capata mai multa incredere, si atat de dorita, cade mai cu forta...fara pic de timiditate...
Atunci imi place sa ies pentru putin in ploaie...sa calc in apa...sa o simt pe fata, sa o gust...
Doar atat cand sa simt ca ploua...
Apoi imi place sa o privesc...si mai ales sa o ascult...
Ritmul ploii imi da o senzatie de liniste, de calm...si bineinteles de somn...
Dimineata cand ma trezesc, dupa ploaie, nu ratez o plimbare...
Trag cu putere aer in piept si ma bucur de dimineata proaspata, de bucuria plantelor, animalelor mici si mari...si a copiiilor care calca cu hotarare in balta nou formata si se amuza de stropii pe care ii lasa in urma!!!!


Friday, May 2, 2008

Timpul



Incep sa am o senzatie de presiune in urechi...o simt de ceva timp...ca atunci cand esti in avion pe pista de decolare, avionul prinde viteza si pentru cateva secunde din momentul in care se desprinde de pamant pana ajunge deasupra norilor, simti gravitatia pamantului pocnind in propriile tale urechi...de parca ar vrea sa iti spuna ceva...
Abia acum am realizat ca, de fapt, de la o varsta (nu recunosc care) timpul incepe sa treaca din ce in ce mai repede...pana cand...simti ca nu poti sa mai tii pasul...
Poate sunt doar eu...dar uneori mi-as dori sa pot controla timpul...
In liceu, colega mea de banca, stia ca ea va descoperi masina timpului (de' clasa de istorie...era exact de ce aveam nevoie)...iar cercetarile ei si explicatiile despre cum ar trebui construita pareau logice indeajuns...Dupa ce am terminat liceul nu am mai pastrat legatura...din ce in ce mai rar, pana cand am ajuns sa nu mai stim nimic una de alta...
Si ma tot intreb, daca oare a descoperit de atunci cum poti sa dai "ceasul" inapoi, sa il opresti sau sa il dai inainte...E placuta senzatia...si tot sper...
Daca, oare, ai putea sa calatoresti in timp, dar doar pe durata vietii tale, si in propriia ta piele, oare ar fi momente pe care ai vrea sa le retraiesti???
Da....la prima vedere, cred ca ar fi atat de multe...momente dragi, cu prieteni sau parinti dragi, locuri care iti starnesc atatea amintiri si mirosuri pe care uneori le simti si acum daca inchizi ochii si te concentrezi indeajuns....
Dar...asta e ce vrem oare???
Ok...sa spunem ca te intorci odata in timp...retraiesti o clipa din viata ta care ti-a umplut odata sufletul de implinire...oare nu s-ar pierde putin din farmecul amintirii??? Din misterul ei???
Oare retraind-o ai mai simti la fel??? Ai mai gusta cu aceiasi placere ceea ce ti se intampla?? Ar mai avea aceiasi valoare??
Daca vei fi dezamagit realizand ca nu vei putea sa te bucuri de aceiasi amintire ca acum multi ani in urma??? Desi esti aceiasi persoana, desi sunt aceleasi circumstante, si aceiasi oameni...totul e atat de diferit...
Daca vei ramane cu un gust amar si iti vei strica cea mai draga amintire???

Solutia atunci nu ar fi sa te intorci in timp...ci sa incerci sa incetinesti viteza cu care trec zilele...lunile....anii....
Sa te opresti sa te bucuri de valuri, de prieteni, de chipuri dragi, de o coroana de copac, de o poveste, de un firicel de iarba si de un cantec de cocos la fiecare pas...sa zambesti si sa nu irosesti timp pretios consumandu-te cu nimicuri...oare nu asta inseamna sa opresti timpul in loc???
Nu este atat de greu sa fii vesnic tanar...
Uneori reusesc chiar si eu!!!!!

Thursday, May 1, 2008

Savannah, Georgia

Un oras placut de vizitat!!!! Linistit, racoros, "friendly" si verdeeeee!!!!
Un mic jurnal de calatorie...

Doi pescarusi curiosi...

Adunarea generala a aligatorilor...

Odihna pe un butuc...

Scrieri pe copac...

Dupa cum am spus...verdeatza peste tot...un loc de liniste (pacat ca nu e de vanzare)

Testoase

Upside down...

Popas in padure

Preerie...


Forest trail

Vegetatie salbatica

Bucle

Soim hotarat

Memorii



Kite

Pelicanul plonjeaza in ocean in atac

Obosit....

Locuitorii padurii....

Fort Pulaski

Tacere...

De paza...

Far

Strecurandu-se sub pod...

La datorie

Oraselul cu istorie

Toate vechi, si noi sunt toate...

Amintiri

Sete

Chiosc

Breton

Batalie

Primele acadele

Joaca in labirintul subteran