Wednesday, November 26, 2008

La primul interviu

Deci...imi caut job...
Si in mod normal, sunt cautata si chemata la interviuri...(nu prea multe pana acum).

Asa ca...intr-o zi mai friguroasa ca restul, pe cand eram cu prietena mea la cumparaturi de rochite rosii sau albe :D, suna telefonul...Am ezitat sa raspund un pic (primesc destule telefoane cu reclame), dar mi-am luat inima in dinti...
Primele 2 minute nu am inteles nimic din ce mi s-a vorbit, apoi cand am inceput sa o prind din urma pe interlocutoarea mea, mi-am dat seama ca e vorba de o oferta de job...
Nu mi-am dat seama exact ce fel de companie era, pentru ce tip de job ma chemau (cu riscul sa ma repet, aplic la destul de multe...si nu tin minte mereu unde ma duc click-urile de mouse), dar incantata de atentia care mi se acorda am acceptat o intalnire...
Am inchis telefonul cu un ranjet mare pe fata si mi-am anuntat prietena ca voi merge la primul interviu...Logic ea m-a intrebat "cand??" Ups...se pare ca interviul era peste 1 ora...
Cum pot sa ma duc asa?? Timp sa trec pe acasa nu aveam...
Nu stiu pentru ce job am aplicat, cum trebuie sa ma imbrac, cum se numeste compania, am pe mine o bluza pe care nu as recomanda-o nimanui sa o poarte la un job interviu...
Dar sunt o fire optimista, si am considerat ca am destule atuu-ri si parul ciufulit, privirea obosita de atatea rochii, bluza nu tocmai decenta nu conteaza!!!!
Si uite asa, o ora mai tarziu bateam la usa companiei care cautau o secretara asa plina de calitatati ca mine.
Au parut sincer fericiti ca ma vad, m-am scuzat un pic de tinuta...si am trecut la povesti...
Tipa angajatoare cand a auzit ca sunt din Romania, mi-a marturisit ca si ea este din Letonia si cand mi-a vazut zambetul inteligent m-a intrebat daca am auzit vreodata de tara ei...Am raspuns si eu ca bineinteles, stiu unde este...Apoi m-a intrebat daca am fost vreodata in Letonia...Am marturisit sincer, putin jenata ca nu...dar timpul nu e pierdut...
Apoi au urmat intrebari serioase: "ce m-a atras in anuntul lor"...Cum puteam sa spun ceva cand habar nu aveam pentru ce job aplic (am aplicat pentru tot felul de joburi care mi se potrivesc)...asa ca, ca un roman bine educat, am batut campii "m-a atras provocarea, orele de lucru, colectivu....bla bla..."... Mi-a zambit (ma gandeam de acum ca totusi zambetul nu este un lucru bun....
Apoi m-a intrebat care imi sunt calitatile...Aici am inceput eu sa zambesc si sa turui...Ah...ce de calitati am!!! Nici eu nu as putea sa mi le enumar pe toate!!!
M-a oprit un pic din zelul meu (desi nu ajunsesem nici macar sa ma incalzesc cu enumeratul calitatilor)...si m-a intrebat de defecte...
Pe cuvant ca m-am blocat!!! Eram pregatita pentru orice, dar nu pentru defecte!!! M-am gandit...si m-am gandit, deja nici nu mai zambeam, am pus capul jos, si iar m-am gandit, si m-am gandit...Si cu o voce rusinata, aproape sa ma ridic in picioare sa plec am soptit "nu am defecte"!!!!

Oficial imi caut un serviciu :D

Nu e usor sa stai acasa...si asta o aflu din plin pe pielea mea...in plina recesiune!!!! Deci joburi sunt...dar nu de nasu meu...nu eu de nasul lor...
Asa ca de 2 saptamani incoace am un nou hobby: vanatoarea de joburi!!!!!
Aplic la tot ce imi suna "melodic" si astept...
Asteptare tensionata...si ca o exemplificare, asta e programul meu zilnic, mai mult sau mai putin:
Dimineata la prima ora, impachetez pe toata lumea, ma aranjez (ca doar nu o sa ies din casa in blugi si ciufulita, nu??? doar stau acasa, si se presupune ca am timp!!!), incarc masina si pe aici ti-e drumul...Nu e prea aproape locul de intalnire...Al cui??? Al fetelor ca mine: in cautare de job :D...sau nu neaparat...unele nici nu mai cauta deja :D
Suntem o gasca destul de maricica, 5-6, uneori poate mai multe, asa ca o masa mica pe terasa de la cafenea nu ne prea ajunge, dar ne descurcam cu ce avem!!!! Una din noi aduce ceva dulce (prajitura de casa, ciocolata de casa, chec, placinte), alta face cafeaua (e recesiune, nu??? doar nu o sa cumparam in fiecare zi o cafea de la starbucks cu 4$????), deci avem recipiente (cu sau fara stampila starbucks-ului), le umplem la masina :D (nu radeti, da??...dupa cum spuneam e recesiune!!!) si cu paharele pline ne asezam cu tupeu la o masa, pune prajiturile home-made la indemana si punem tara la cale!!!!
Sa nu va imaginati ca suntem tacute...hoho....ce nu ar da cei de la Starbucks sa ne vada plecate...dar nu isi deranjeaza "clientii" (daca ar stii ei)!!!! Discutam, radem, ne hlizim, vorbim, gesticulam, bem cafea, trancanim, mancam si o prajitura....si cam asa se duc cateva ore bune...
Apoi un drum lung spre casa, cu mici opriri pe ici pe colo...
Ajung cam obosita, asa ca imi trebuie ceva timp de odihna si pace... cu greu ma urnesc sa imi ud florile (cele 4 pe care le-am plantat intr-o zi cu soare, in care am imbratisat un exces de zel), sa gatesc ceva (de cele mai multe ori, prajiturele pentru a 2-a zi), sa mut prin casa o carte dintr-un lco in altul, o soseta...
Imi fac o mimoza (sampanie cu suc de portocale) pentru spor....si citesc un pic (de toate, carti, reviste, cupoane, articole pe net)...mai aplic pentru 2-3 joburi in medie pe zi...
Apoi am program administrativ cu prietenul :D cel mic...si curand si cu cel mare...(nu intru in amanunte cu ce nu fac exclusiv pentru mine)
O zi plina, obositoare care ma epuizeaza....Si uite asa...a mai trecut o zi ...cine spune ca e usor sa stai acasa???

Thursday, November 6, 2008

Revenire

Otita a revenit la urechea "sanatoasa"...dar ideea ...ba...