Thursday, December 31, 2009

Un An Nou cu Bucurii!!!!!


Mai sunt cateva ore din 2009....si inca 3 sapt in 2010 si incep un nou inceput!!!!

Adica pleaca soacra acasa, si intru in luna de miere din nou!!!! Yuhuu...mai multe motive de bucurie!!!!

In curand plecam la party....cu soacra cu tot...deci sper ca vinul ala sanatos sa ma tina vesela si sa ma trezesc in 2010 cu zambetul pe buze!!!!!!

Sunday, December 27, 2009

Din aventurile de la scoala mea...

Am incercat sa gasesc o poza care sa reprezinte despre ceea ce vreau sa relatez...dar cred ca nu e nici una atat de expresiva incat sa ma simt comfortabil cu ea...Imi pare rau acum ca nu m-am fotografiat pe mine in perioada de care vreau sa vorbesc...

(ah...sa mentionez ca maine am un examen foarte important si nu ma simt in stare sa il dau...asa nepregatita nu m-am simtit deloc pana acum!!!)

Deci...nici nu ne-am dezmeticit bine ca am inceput o noua vocatie...si una cu foarte multa informatie, complet noua de ceea ce am facut pana acum....caci...a inceput....
Cursul no 2...obligatoriu in ceea ce ne priveste: phlebotomy.....
Ah...daca stiam ce inseamna...
Dar....novice fiind, am cumparat toate manualele cu atat entuziasm si eram atat de nerabdatoare sa incep cursurile incat nu am bagat de seama hartia pe care ne-a varat-o decanul sub nas si care trebuia semnata, ca nu vom da scoala in judecata, daca in timpul "intzepatului" ni se va intampla ceva!!!
Si uite asa...dupa ce am facut ceva cursuri introductive generale despre sist cirulator, si mai ales vene, artere si capilare....am inceput sa lucram in laborator....
Dar....nu aveam cu ce...ne trebuia sange....
Si pentru ca ne trebuia sange...trebuia sa stim cum sa il obtinem...
Si pentru ca trebuia sa invatam sa luam sange, si noi eram cei mai la indemana....a trebuit sa invatam sa ne luam sange unul altuia!!!!
Ah.....cand am aflat am simtit ca mi s-a oprit inima pentru 2 secunde...
Cum sa invete cineva pe mine sa imi ia sange??? Ati innebunit?? Eu renunt azi la tot!!! Nu imi ofer venele mele dragi voluntare, unor macelari sa mi le intepe si invineteasca !!! Pentru ce???
Eh...si uite asa mi s-a raspuns..."vrei sa mergi mai departe, trebuie ca la examen sa iei cu succes 5 tuburi de sange: din vene cu cele 4 sisteme de luat sange, din artera si din capilare..., vrei sa inveti, mainile colegilor iti stau la dispozitie, doar in schimbul venelor tale!!!!"
Ah...si cat imi doream sa invat sa iau sange....
Ce puteam sa fac???
Am acceptat!!!!
Noroc cu Mirela, prietena si colega mea....in care am incredere....
Ea mi-a oferit prima vena, si eu pe a mea...
Si....NU, nu am intepat nici o mana artificiala inainte...Am fost sfatuiti, ca, dupa ce ca avem atat de putin timp la dispozitie, programul nostru este un program intens, avem foarte multe de acoperit, nu avem timp sa intepam plastic...doar flesh!!!!
Si uite asa....Mirela si-a suflecat maneca, si mi-a dezvaluit venele ei suculente care asteptau cu emotie sa fie gaurite....Mi-am luat inima in dinti....si am...infpit acul!!!!! Culmea...succes din prima!!! Sangele a inceput sa umple tubul si mie imi venea sa lesin de emotii si bucurie, iar primul meu gand dupa ce estrogenul s-a eliminat, a fost "si acum ce fac??? cum scot acul asta??"
Profa bucuroasa nevoie mare, m-a intrebat unde am lucrat pana acum, la ce spital??? :D Eu plina de mine si inca nesigura pe norocul incepatorului sau talentul meu innascut, am marturisit cu o modestie falsa, ca e prima data cand infig un ac in cineva !!!! (avem totusi o colega care a lucrat la recoltari in Haiti).
Acum e randul Mirelei....Eu sunt mai nevricoasa...asa ca am inceput sa ii spun ca am venele greu de gasit, ca ma invinetesc...nu de alta dar sa o ajut nitel...Oricum nimic nu o clinteste pe Mirela, nici nu cred ca auzea ce trancaneam eu acolo, a bagat repede acul adanc, nu am simtit mai nimic, dar ea nu trebuia sa stie asta, asa ca am scos un "au" in surdina....Din pacate, sau fericire pentru mine...nu a iesit nici o picatura de sange, si a trebuit sa retraga acul....Am rasuflat usurata....
Laboratorul de azi s-a terminat!!!
Eh....si asta a fost prima zi....O zi victorioasa, plina de realizari si vorbe bune!!!!
Ce a urmat......va urma....

La cererea Uxoidului




Sarmalele mele de vegetariene...din pacate, nu am apucat sa fac poze si la alte meniuri vegetariene...dar asa ca idee am mai avut: ardei umpluti cu branza feta, bulete de cascaval, salata de vinete, mozzarela, spanac si rosii wraps si bineinteles prajituri de toate!!!!


Somn de pui mic
















Si uite asa doarme cel mai nou membru al familiei noastre!!!!

Potol


Si am supravietuit si Craciunului 2009!!!!
Cum???...cu alcool!!! (glumesc, uxoid, da??) Pai cum altfel cand in capul mesei sta aranjata soacra si ii spune sotului "las' ca o sta ea aici cand plec eu" !!! Dar eu sunt fata buna, si zambesc, si ii mai pun 5 sarmale in farfurie.
Dar cu prietenii aproape treci peste orice...asa ca i-am adunat pe toti aproape, in casa noastra, fiecare am pregatit ce am stiut mai bine...a iesit asa cum ne-am dorit...mai putin cu kilogramele...cantarul meu e blocat la 68.2kg...si sper ca e doar stricat si nu imi arata greutatea reala!!!
Dar, ieri am plecat in plimbari cu bicicletele cam 2 ore...si sper ca am "ars" macar o sarma vegetariana!!!!

Wednesday, December 23, 2009

D-ale sanatatii


Toata lumea in jurul meu incepe sa scartaie...

Am intrat cu toti in era celor 30 de ani si parca aud cuvantul "doctor" si "analize" din ce in ce mai des...Mai toti au cate o mica/mare problema de sanatate care incepand cu minunata varsta de 30 de ani devine deranjanta...

Asa ca imi astept si eu randul...Deocamdata stau departe de spitale si doctori...Dar porneste cam asa:

Am fost un copil zdravan, nascut la termen, alaptat vreo 2 luni (asa era pe vremea aceea), crescut de bunici la tara cu lapte praf "similac" pana la 1 an si de atunci (pot sa ma arunc sa spun pana in ziua de azi) cu lapte de capra.

Deci, dupa cum am spus, am fost crescuta (in primii ani de viata-cei de cladesc sistemul imunitar) de bunica mea (careia ii datorez sufletul meu) si bunicul, la tara, cu multa dragoste si grija...Cum am aflat apoi, petreceam mai tot timpul afara, la umbra unui piersic (care inca mai exista) intr-o cutie mare de lemn (proiectata pentru cresterea puilor de gaina), ca un tarc, in care maia sau tataie ma puneau pe presuri si cu ceva jucarii cand nu ma puteau tine in brate si cara peste tot ca de obicei. Cand am inceput sa merg (pe la 11 luni daca isi aduc aminte corect), tataie a facut un fel de "walker" , pe care il impingeam peste tot si care ma ajuta sa ma deplasez pana am fost in stare sa o fac pe picioarele mele in siguranta.
Nu am avut nici o pb de sanatatate pana la un an...As putea sa includ asta (desi nu cred ca ar avea nici o relevanta cu sanatatea mea la vremea aceea)...pe la 4-5 luni maia observase ca eu la culcare imi frecam calcaiele una de alta, si i s-a parut ca e ciudat...m-a dus la doctorita de la circa satului care i-a dat sa imi dea un RUDOTEL!!...Noroc ca fratele mamei, era si el acasa, si i-a spus bunicii sa stea linistita, sa nu cumva sa imi dea rudotel daca vrea sa ma mai trezesc...
Cand eu aveam un an si vreo 12kg...hihi...fratele mamei, care era in vizita la bunica, a fost descoperit ca e infectat cu baciclul Koch-si a facut TBC...din nefericire am luat si eu bacteria, dar insa, pe un sistem imunitar foarte bun, bacteria nu a putut sa isi faca de cap, nu am facut boala, insa am ramas cu bacilul (inactivat dupa tratament)...
De atunci, pana la varsta gradinitei am fost zburdalinica si lipsita de probleme (am mancat o folie de faringosept pe la 2 ani, am baut sirop de tuse...dar doar de placere...nu ca m-ar fi durut ceva)
Cred ca atunci au capatat ai mei incredere in puterea mea de a lupta cam cu orice...la gradinita scapam de orice raceala in 3 zile, pentru ca in a 4-a zi deja era amenintare de polidin injectabil, am facut si tuse convulsiva si tata a decis ca cel mai bun tratament este sa imi faca o "terapie de atitudine" si m-a suit la -15C in telescaun pana in varful omu' (ori la bal ori la spital)...conincidenta sau nu....odata ajunsi si dezghetati jos, nu am mai tusit (aproape niciodata de atunci), am facut toate bolile copilariei...cand ma durea gatul tata facea sirop din ridiche neagra, si bunica fierbea ceapa...si cam atat...
Nu am fost niciodata bolnavicioasa, racita mai mult de 3-4 zile, nu am stiut ce inseamna spital sau medicamente (decat cele dulci pe care le mancam pe furis :D).
Am mancat de pe jos la bunici, cu mainile murdare, am baut lapte de la "tzatza caprei", am iesit cu picioarele goale in zapada pana nu le-am mai simtit, uitam ca am casa pana ma cauta tata sa ma adune din cartier de la joaca.
Asta copil fiind...
Cred ca incepand cu 10 ani, nu am mai stiut nici de racelile de 3 zile...sau nimic altceva...
Abia cand am nascut,acum aproape 7 ani, am stat in spital 3 zile, zile in care m-am sufocat si as fi plecat in fiecare minut...si...apoi o sarcina pierduta anul asta (fara nevoie de spitalizare sau medicamentatie...organismul meu s-a "descurcat" singur)
Si cam asta este experienta mea medicala...
Am 30 de ani....si nu am fost niciodata cu adevarat "bolnava", nu am luat niciodata medicamente, nu am pre-conditii...sunt pur si simplu un om sanatos....
Oare....sa inceapa problemele de acum??? Oare ce termen de garantie are un "sistem imunitar" bun? Cat as putea sa ma bazez pe el???
Citesc si invat despre atatea boli, care se intampla pur si simplu dintr-o mica "nefunctionare" a unei celule, incat imi e greu sa cred ca exista si oameni sanatosi...cand ceva ar putea sa se intample oricand....oriunde...
Oare pana cand te tine "norocul"?
Oare ce inseamna normal: sa fii sanatos sau sa ai o conditie???

Tuesday, December 22, 2009

Seara de decembrie




In seara asta am iesit in parc....O seara superba, o vreme superba (desi mult prea cald pentru cum imi imaginez eu Craciunul)....peisaje de clatit ochiul (pacat ca am ramas fara baterie la aparat)

Steaua




Varful meu de brad!!!

Tare greu imi vine, sa intapin Craciunul in primul rand fara sa fiu inconjurata de rudele mele galagioase...fara pic de zapada, sau macar frig (nu spun "ger")....

Sper ca in curand sa revin la sentimente adecvate sarbatorii....

Wednesday, December 16, 2009

Imi era cunoscuta poza de undeva....


Ca raspuns Sofiei...

S Pyogenes din incubatorul meu


Cam oare ce inspira o imagine ca asta??? Pentru multi poate nimic...pentru unii...poate parea deranjant...
Eh....pe cat de mult as vrea sa spun ca imi place ceea ce am ales sa studiez, si cat de mult mi-a placut hematologia si biologia...pe atat de mult imi provoaca mancarimi microbiologia...
Mancarimi???
Da...exact...
De cum intru in laborator, si imi pun halatul si manusile, si, constienta fiind, de regulile internationale de siguranta si protectie la locul de munca care subliniaza pericolul "materialelor vii patogene" cu care lucram, si impun: manusi, masti de protectie, halat, niciodata sa nu iti atingi fata, ochii, gura, niciodata sa nu mananci sau sa bei apa in laborator, sa nu mesteci guma, sa NU TE SCARPINI....incepe sa ma manance toata fata!!!! Tot timpul....dar mai ales la vederea pruncilor pe care trebuie sa ii cresc....
Teoria si imaginile din manuale sunt "dragalase"...dar cand ajung in laborator si dau cu nasul de mirosurile microorganismelor care cresc in toate orificiile corpului uman, pe care cu mare grija le cresc in incubatoare, le hranesc, le ofer aer sau le luam aerul in functie de ceea ce le prieste, le studiez miscarile, reactiile cu tot felul de chimicale, felul in care se misca, cat de lucioase sunt (si tot asa)...imi doresc sa fi sarit partea asta...
Azi, de exemplu, am facut cunostinta cu asa numitul Streptococcus pyogenes...un nume de renume, un organism atat de mic incat chiar si marit de 1000x de abia il distingi, dar care poate face ravagi intr-un organism ex-sanatos...si culmea...traieste chiar pe noi in marea parte a timpului ca un colocatar care nu te deranjeaza cu nimic...(aparent). Dar cum apare o ocazie, cum profita si isi ia nasul la purtare!!!
Deci...initial, nu trebuie decat sa "mangai" amigdalele cu o vata in varfului unui batz...dupa care incepe distractia!!!! Intr-un disc (pe care in prealabil am "gatit" din sange de oaie si o gramada de alte prafuri, o gelatina delicioasa pentru micul nostru S. pyogenes) intindem tot ce am gasit pe amigdale...In general gasesti de toate, care mai de care mai rotunde, mai subtiri, in grupuri, in perechi, cu diferite membrane care le permit sa poata fi "colorati" in baieti-mov sau fetite-roz :D, cei mai multi sunt "prietenosi" si locuiesc pe noi sau in noi, fara sa isi faca simtita prezenta intr-un fel!!! Intindem pe lame o alta proba si o coloram pentru o intrevedere "fata in fata" cu conlocatarii umani...Intre timp, discul intra in incubator, cu mare grija, si incepe sa prolifereze asa incat, in 24h este gata crescut!!!! O claie de colonii S pyogenes, gri, care datorita toxinelor care le elimina au rupt celulele rosii din jur...urat mirositoare (desi se spune ca miros ca o haina noua----pe care eu oricum nu as purta-o niciodata!!!) pe care trebuie sa o tin departe de aerul care il inspir eu (desi ma doare gatul de fiecare data cand trebuie sa deschid incubatorul sau sa iau o proba din colonie) si sa ii fac o descriere amanuntita, sa imi fac o idee despre genul careia apartine microorganismul, sa o supun altor teste, si in final, ca un detectiv (cum visam ca o sa fiu prin clasa 5-a) sa ii dau un nume....
Dupa identificare, urmeaza partea mea preferata!!! Aleg o varietate de antibiotice, si cel care este cel mai eficient in "uciderea pruncului" crescut de mine, va fi administrat pacientului care s-a prezentat la cabinet cu o durere in gat...Care...habar nu are, ce anume creste in corpul lui, S pyogenes, care lasat sa creasca (ca in incubatorul meu) poate ajunge la inima sau rinichi, de unde nu mai este asa de usor de oprit fara sa faca ceva ravagii....

Friday, December 11, 2009

Vinul miraculos

Deci, saptamana trecuta, in loc sa ma bucur de o sambata in care sa pot dormi pana pe la 8-9 dimineata, a trebuit sa strang credite si sa merg la un simpozion despre hematologie...care incepea...nici mai mult...nici mai putin de ora 7am!!!
Va puteti imagina??? Un simpozion sambata care sa inceapa la ora 7 dimineata???
Uf....si nici macar nu am intarziat (datorita Mirelei care m-a sunat pe la 6 dimineata sa fie sigura ca ma trezesc....noroc cu ea, de altfel ca eu traiam cu impresia ca incepe la 8)
Si ca sa intru in subiect...ma omoara introducerile astea...la unul dintre workshop-uri s-a discutat despre efectul alcoolului asupra organismului...
In primul rand trebuie sa marturisesc ca m-am simtit discriminata...s-a vorbit ca in cazul (ipotetic vorbind, da??? hmmm....mrrr) in care iesim la o cina romantica cu sotul/prieten/amant si se consuma o cantitate rezonabila de alcool, cea mai buna solutie este, ca dupa o ora de la consum, barbatul sa conduca!!!! Ah....hm....si ce credeti...ca am ras la gluma??? Nope...eu sunt o luptatoare, da?? Am ridicat o manutza intrebatoare, spre disperarea Mirelei, si am soptit in asa fel incat sa ma auda toata sala: "poate in cazul femeilor cu care va intalniti dumneavoastra...sau nu ati cunoscut balcanice???" (m-am inclus in acest ultim cuvant) . Reactia a fost predictiva, in ceea ce priveste niste hematologi cu barba...au ras parinteste...
Eh...ce puteam sa mai fac??? Ma racorisem oricum....haha!!!
Ce stiu ei??? Au auzit oare de must??? Eu beau must de la 5 ani, must fermentat de pe la vreo 8...ca sa nu spun de gura de vin de la 12 ani...si tot asa...
Dar...pana la urma....am ramas foarte impresionata....oratorul nostru glumet, a recunoscut ca un pahar de vin pe zi are efecte terapeutice recunoscute si anume: scade riscul atacurilor cardiace, scade colesterolul, previne obezitate, creste media de viata...ca sa nu mentionez ca ne face mai veseli....

Sunday, November 1, 2009

Bun re-gasit

Nu am mai reusit de mult sa scriu...nu am mai avut timp...nu am stiut de unde sa incep...
S-au intamplat multe...inafara faptul ca a mai trecut aproape jumatate de an!!!
Sunt din nou...la scoala...
Da...nu stiu daca m-as mai fi imaginat scolarita din nou...dar ia-ta-ma din nou in banca cu ochii in tabla (la un foarte figurat), cu mana pe sus...si cu cele 2 codite de rigoare (la fel...vorbim la figurat, a?)
Bineinteles ca m-am gandit sa fac cu totul si cu totul altceva decat ceea ce am facut acum, si am inceput o schimbare de 360 de grade spre un domeniu medical!!!
Imi place??? DA!!!!!
Desi imi tocesc coatele pe bancile scolii, si noptile invatat (si aici tot la figurat vorbesc...dupa cum v-ati dat seama ADHD-ul meu nu ma lasa sa tocesc prea mult...) imi place si inca am elanul de la inceput...
Cred ca nici in clasa 1 nu am fost atat de entuziasmata (sau nu m-a tinut mai mult de 1-2 luni) de scoala...de pauze :D si de manuale!!!!

Monday, August 3, 2009

30


Nu stiu daca am apucat sa ma laud cu varsta mea....
Da...in sfarsit a venit!!! Am atins 30 de veri si aniversari....
Ah...ma simt inca de 19 ani (nu stiu de ce spun 19, dar mi se pare varsta ideala pe care o poti avea...daca as putea sa aleg o varsta si sa imi continui viata blocata acolo...19 as alege fara sa ma gandesc prea mult!!!) dar desi ma simt inca adolescenta...am asa...o strangere de inima cand ma uit in buletin si vad ca totusi...am 30 de ani!!!! Am trecut intr-o alta etapa...si ma bucur pe de o parte, dar taaaare imi e dor de cei douazecisiceva de ani!!!!
Cum ma simt la 30??? Hm...sincera sa fiu...in ciuda ticaitului...mai tanara!!!!! Chiar...ma simt mai sigura pe mine, mai femeie, mai frumoasa, mai inteligenta (hahaha!! nu ca nu as fi fost pana acum!!!)...mai...altfel!!! Ma simt diferit...dar intr-un fel pozitiv!!!!
Mi se pare ca cei 20 de ani (adica 10 intre 20 si 30 :D) au trecut atat de repede, nu am avut deloc timp sa ii savurez, sa ii iau pe indelete, incat nu mai vreau sa patesc la fel cu d-alde 30...Am sa ma bucur de fiecare moment, am sa spun cat mai des cifra magica cu "3" (pana nu o schimb in "4"), am sa fac lucruri noi pe care nu le-am facut pana acum...intr-un cuvant....marea cu sarea!!!!!
In concluzie...ma simt extraordinar in pielea mea noua de 30 de ani...ah...ce tanara sunt!!!!!

Monday, May 18, 2009

Bahama in vederi
























Posted by Picasa

Bahamas reload


Am ramas la camera de hotel...
Ah...ce vedere la oceanul plin de culori albastre!!! Nu distingi alta culoare, stii ca e albastru oriunde ai privii, insa....sunt atat de multe culori!!!!
Am coborat val vartej pe plaja...nimeni...o liniste si un soare placut...m-as muta aici!!! Toata lumea e relaxata, intr-o vacanta continua...Nimeni nu se grabeste...totul e atat de lent si pasnic!!!
Imi era somn...dar ochii mei refuzau cu incapatzanare sa paraseasca privelistea oceanului...Asa ca am stat la soare, ca un aligator, nemiscata, dar cu ochii in toate directiile, cateva ore bune...pana cand rosul cerului a facut loc noptii!!! Am plecat plina de albastru, dar cu stomacul gol si o foame de aligatorul pe care tocmai il "imitasem"...sperand ca totusi la ora 8, voi mai apuca ceva de mancare in restaurantul hotelului unde cina incepea la 6!!! Am ajuns impleticindu-ma si cu o pofta maaaare...si m-am oprit brusc cand am realizat ca nu era nimeni si nu parea ca mai este vreo frimitura in restaurant...
Cu greu am gasit pe cineva si am intrebat de cina: "vaaai, aveti si cina?? daca asteptati jumatate de ora, va aduc imediat"...aveam de ales??? nu masina, foame cat cuprinde, nu idee unde as putea sa mananc altundeva..."aveti un meniu??" am intrebat cu dragalasenia pe care ti-o poate permite un stomac gol...."nu va trebuie meniu...avem pui cu orez sau pui cu cartofi prajiti"...haha...trebuia sa ma astept!!!! Mi-am zambit..."pui cu orez"....desi stiu ca puiul nu il voi manca, pentru ca nu mananc carne!!!! La ora 9, am primit si eu puiul cu orez...dupa ce am baut cam 2 litrii de apa in speranta ca se mai calmeaza si stomacul meu cu gura mare!!!
Si cu burta semi-plina, am plecat franta la culcare...am dormit cu geamul larg deschis, sub o luna plina care se oglindea in ocean cu trufie!!!!
Dimineata....am intarziat mai mult la micul dejun....si bineinteles ca atunci cand am coborat nu era nimic gata...dar deja eram de-a casei!!!! Am asteptat cu rabdare...am mancat cu pofta si am fugit pe plaja...
Eu...care ma ascund pe soare ca soarecele de pisica...am stat cu o placere la soare...care m-a suprins!!!!!
Si uite asa...s-a dus si ultima zi de Bahamas...
Am plecat pe vapor cu soare in suflet...

Sunday, May 10, 2009

Cu bagajele in Bahamas







Eh...a trecut si weekendul cu pribegiia din Bahamas...care fuse cam asa:

Vaporul pleca foarte devreme din portul din Ft Lauderdale..asa ca pe la 6.30 am, cu un trolley mic si o palarie mare deja eram la coada formata de cei ce urmau sa se imbarce si sa imi fie tovarasi de cruise pentru cele 6 ore pana la nisipurile Bahamieze!!! Nimic mai romantic!!!!
Beeep....nu chiar...:D...
Inafara de coada ridicol de mare, si cei 3 ofiteri de la "vama" care se miscau la fel de repede cat un film vazut pe rewind, m-am lovit de papornite, coate, alte palarii mai mari, un haos general...
Mi-am spus in gand ca vor trece rapid toate si in curand voi putea sa ma bucur de cateva ore la soare pe punte, linistite si albastre!!! Dupa cam o ora si 5 persoane in fata mea de verificat, am apucat sa ranjesc si eu sec la ofiterul de vama si i-am intains actele...Mi-a ranjit inapoi si imi declara ca imi va retine pasaportul si il voi vedea inapoi la intoarcerea din Bahamas!!!!! Rotitele din capusorul pregatit de vacanta si pus pe pause, au inceput sa se invarta si m-am protzopit cu tupeu in fata doamnei si m-am scandalizat ca pasaportul este proprietatea mea si nu au dreptul sa il retina. Dupa ceva munca de convingere...am reusit sa o conving ca eu ori stau acolo pana seara, ori imi vreau actul de identitate inapoi...Asa ca mi l-a intins cu o privire pe sub sprancene si mi-a urat scrasnind din dinti "vacanta placuta"!!!
Dar eu deja pluteam pe nava in cautare de cele mai bune sezlonguri la soare si liniste...Si le-am gasit...
Ah...acum nu imi mai ramane decat sa inchid ochii si sa ma simt bine...ahhhhh....ce briza placuta si ce soare dulce la ora 7 am!!!!! Nu m-au deranjat decat ospatarii care incepusera deja sa circule cu Bahama Mama si alte bauturi alcoolice si mergeau de parca o bautura o vindeau una o dadeau pe gat!!!! Dar...era trafic...veaneau cu tava plina si plecau cu ea goala...cine poate sa bea asa dimineata???? Sau poate le dadeau ei pe gat??? Nu am reusit sa imi raspund!!!
Pe la 11 am...am incercat si eu o Bahama Mama...mult prea scumpa pentru o asemenea bautura, si in plus de asta....deloc gustoasa...chiar cea mai proasta bautura pe care am experimentat-o!!!
Restul cruise-ului a fost placut!!!! Chiar placut...
Si uite asa, am inceput sa vad cum albastrul cel mai albastru al oceanului se transforma in nunante de verde, bleu si alte astfel de combinatii cum ochiul liber ii e greu sa perceapa...Ne apropiem de insula...Si uite asa...incepe vacanta!!!!!
Hm...nu chiar....
Desi putini pasageri (vreo 100), se cere debarcarea celor care se intorc in aceiasi zi (cum eu ma intorc maine astept)...Si astept....si astept...Cat dureaza oare sa debarci mai putin de 100 de oameni??? Se pare ca muuuuuuuuuuuuuult timp.....
Dar...timpul trece si inainte sa imi strice buna dispozitie de tot...am calcat pe pamant Bahamian!!!! Aveam cumparat un pachet cu vapor+masina inchiriata+hotel+mesele de la hotel , deci nu ar fi trebuit sa imi fac griji pentru nimic...Asa ca m-am dus cu tupeu in cabina mica si murdara unde scria "car rental" si mi-am cerut masina promisa si platita...Tipul de acolo cu o mare greutate in a pronunta cateva cuvinte mi-a marturisit ca ei nu au masini disponibile, singurele 3 fiind fie inchiriate deja, fie in service!!!! Dar sa nu imi fac griji ca voi primii banii inapoi prin compania cu care am luat pachetul....
Banii ca banii...dar eu cum ajung la hotel??? Mai sunt si cu David dupa mine, care vrea sa faca baie in piscina si le spune tuturor ca va merge la un hotel cu piscina!!! Singura (Radu fiind pe o alta nava cu trebi) ma intorc spre ceea ce pare o statie de taxiuri (desi nu pare deloc, dar am fost indrumata acolo), si intreb cum as putea lua un taxi spre hotelul care ne astepta...
Si asa m-am asezat pe o bordura unde mai era un cuplu ce patise ca mine, si care la randul lor asteptau "taxiul"....
Si asa am ajuns la concluzia, adevarata de altfel, ca in Bahamas nu se grabeste nimeni...
Am stat inca jumatate de ora acolo, pana cand ne-am strans cam 9 persoane si "responsabilul cu repartizarea taxiurilor" a considerat ca suntem suficienti pentru a beneficia de o mica dubita de 7 persoane, rablagita (ca toate de altfel) si cu aer conditionat adica un geam deschis!!!!
Ah...ce vacanta minunata!!!!
M-am uitat putin in jur...langa mine inghesuiam un cuplu tanar, elegant si cu elan tot intrebau soferul ce ar putea sa viziteze pe insula...
Apoi au trecut la intrebari catre mine...de unde sunt...am venit singura aici??? Hm...ce curiosi...m-am facut plictisita si obosita incercad sa evit raspunsurile...
In sfarist ajungem la complexul hotelier...e tare frumos...ah...incepe vacanta minunata!!!
Imi iau bagajele oferite elegant de domnul cu intrebarile, ma uit la ceas: 3 fara un sfert...timp din belsug!!!!! si ma intru victorios in hotel...
Intre timp, prietena domnului curios, era postata la coada la receptie si ma anunta pe o voce subtire si revoltata ca check-in-ul in hotel se face abia la ora 3 si ca vom fi nevoiti sa asteptam 15 minute!!
Eh...ce conteaza 15 minute?? O nimica toata!!!
Ma asez linistita pe un fotoliu generos si admir privelistea....se vede plaja....vaaai...ce frumos...o multime de pescarusi galagiosi (dar de-a dreptul galagiosi) se balacesc in piscina....si o liniste odihnitoare...Cred ca hotelul...desi mare, e gol...numai noi, cei 7 curajosi suntem acolo!!!!
Si asa...in visare...trec 15 min, trec chiar si 30...si abia dupa 45 de minute apare cineva care e dispus sa ne ofere camere....
Dar...de ce graba...e ora 4, si suntem in Bahamas!!!! Nu se grabeste nimeni la receptie, si dureaza o ora pana scapam de cuplul bagator in fata care pleaca incantati , posesori ai unei chei in sfarsit de la o camera de hotel, cu dus!!!!!
Eu...draguta din fire...nu m-am grabit...ma gandeam ca daca dureaza doar o ora sa dea o camera, atunci pot sa mai las pe cineva inaintea mea!!! Si uite asa, s-au inghesuit cuplul de nemti care isi iau camere separate...el una...ea una!!!! Poate pana la urma nu erau chiar un cuplu...Eh...si dupa cum spuneam...Bahamas...nu se grabeste nimeni...iar dureaza o vesnicie si ma hotarasc subit ca cei inca 2 nemti (fara nici o relatie cu cei dinainte) sa fie ultimii si eu sa urmez!!! Asa ca pandind cu ochii plini de dorinta, imediat ce receptionista lenta a terminat cu cele 2 camere ale cuplului, m-am infipt eu, fluturand pasaportul!!! Si uite asa am inceput sa astept...si astept...si astept...Pana cand inima imi tresare de nerabdare cand doamna de la receptie mi se adreseaza :imi trebuie 100$ depozit!!! Eu fac ochii mari....100$???? ati innebunit??? pai cum sa va dau depozit??? e totul platit...totul inclus...Asa sunt regulile...Uf...nu am pe nici un card 100...Radu e cel cu cartile bancare pe care le putem folosi oriunde...Ii intind increzatoare un card, care stiam sigur ca nu va functiona...si dupa ce s-a convins si ea ca nu va fi acceptat, mi-l intinde inapoi....atunci am inceput sa dau ochii peste cap, sa le spun ca nu se poate sa dureze atat sa primesc o camera...si efectul dorit nu s-a lasat asteptat...au uitat de depozit!!!
dar acum era o alta probelma....nu stiau ce camere sunt goale...eh....doamna de la receptie ia un manunchi de chei si se duce sa verifice...
ma trantesc dezamagita pe canapea...oare pana seara voi putea face un dus intr-o camera a mea???
Surprize surprize....intre timp, coboara...ah...nu...nu receptionista, ci neamtul de mai devreme, suparat ca in camera pe care i-au dat-o a gasit bagajele cuiva...probabil alti oaspeti care sunt pe plaja...
Ah...ce oare se mai poate intampla??? I se da o alta camera...mi se da si mie in sfarsit o camera dupa inca o grama de timp....in care rad pana la lacrimi de situatiile create cu ultimii mohicani, cei 2 nemti - frati - care inca asteptau cazare!!!
PE drumul spre camera....ma intalnesc cu ghinionistul de mai devreme...cel cu bagajele in camera....de data asta a dat peste un cuplu (nu era sigur daca cei mai devreme care s-au bagat in fata tuturor) goi amandoi in patul din camera care trebuia sa fie a lui....
M-a avertizat sa ciocan la usa intai...si asa am facut timp de jumatate de ora...
din fericire, camera mea era goala...si cu vedere la ocean!!!

Thursday, May 7, 2009

Zi cu soare


Azi ma bucur de o zi cu soare...De fapt cine ar crede ca sunt zile fara soare in Florida???

Sunt asa de multe zile cu soare incat ajung sa te deprime...nu e caraghios??? Sa te deprimi de prea mult soare???

Oricum...eu nu sunt o persoana care sa se bucure de soare decat la umbra :D...Serios...In primul rand nu imi place sa transpir...mi se pare cel mai dezgustator lucru...Apoi nu suport sfaraitul de piele arsa de razele soarelui...Asa ca folosesc multa crema la plaja si niciodata nu plec fara umbrela mea care are protectie UVB...

Dar nu de asta m-am apucat sa scriu...desi mereu cand incep sa scriu despre ceva, sfarsesc in a imi aduce aminte de alte treburi...si deviez complet de la ideea cu care am pornit!!! Asta-s eu!!!


Si uite asa...ca sa sarbatorim ziua cu soare, partenerul meu a decis sa fugim intr-o vacanta!!! (nu va inchipuiti cine stie ce...caci vorbim doar de 2 zile da??...deci nu sariti cu invidia!!!)

Si unde poate fi cea mai reusita vacanta, decat in Bahamas la soare??? (pentru el, evident, nu??)

Si uite asa...maine, cu catel cu purcel la pachet (de fapt nu avem purcel si catelul il vom lasa acasa) plecam cu vaporul in insulele Bahamas!!!!

Si singurul meu gand, ca sa fie o vacanta perfecta, este: da Doamne sa nu fie cald!!! Nu vreau frig...dar racoare!!!!!

DA!!! Vreau RACOARE in Bahamas!!!!!

Monday, April 13, 2009

Sarcina


Azi e 13 pe de-antregul...
Nu am crezut niciodata ca numarul aduce ghinion...nu sunt absolut deloc superstitioasa...si nici acum nu cred ca are legatura cu nimic...e doar o conincidenta...
Dar...azi s-a intamplat ceva prin care am crezut ca nu am sa trec vreodata...o zi ingrozitoare....
Ziua in care am aflat ca inimioara puilui din burtica nu mai bate....

Acum 2 saptamani eram in culmea fericirii...2 liniute rosii si vesele...ah...nu credeam ca voi mai trai fericirea asta vreodata!!!! Desi era devreme, eram atat de entuziasmata incat am inceput sa fac planuri...in primul rand eram sigura ca va fi o fetita...si va avea (la un moment dat) 2 codite haioase, si va fi mereu in miscare, cu ochii vii si inteligenti...era atat de usor sa o pot vizualiza...
Si deja aveam 3 nume pe lista: Ruxandra, Diana si Silvia....
Ma simteam excelent...nu ma durea nimic...ma simteam usoara si fericita...
Atunci cred ca am inceput sa ma intreb...de ce nu ma simt insarcinata??? Nu ar trebui sa am ceva greturi, ceva simptome??? Stiu ca nu e chiar "obligatoriu"...dar...
Apoi i-am vazut inima la sonograma...Ah...nu se vedea decat o inima mare si batea cu atata fortza!!! Era inimoasa mea...exact cum mi-am imaginat-o!!!!
Am plecat de acolo cu un ranjet maaare de tot pe toata fata, si cu o aura galbena care ma urmarea!!!
Urmatoarea dimineata mi-au supt niste sange pentru analize...cateva eprubete...vreo 6...Am plecat ametita de acolo, la propriu...dar ce conta putin sange pentru ca fetita mea sa fie confortabila???
Apoi...spre seara...au inceput....mici sangerari....hm...am sunat la dr...sunt normale...bebe se face comod in uter, si nu trebuie sa iti bati capul prea mult...
Si asa am incercat sa fac....mi-am vazut de vitamine, de mancarea sanatoasa, de exercitii moderate...
Dar...peste inca o zi....o umbra de indoiala ma tot bantuia...am sunat din nou la dr...si i-am cerut sa ma vada...
Si asa a inceput ziua mea de 13....in cabinetul doctorei, nauca, privind in gol la ecranul sonogramei care arata un sac embrionar gol, rece, in care nu mai batea nici o inima...
Explicatia??? Nu exista....nu se stie de ce se intampla....dar se intampla mai des decat ar trebui....poate ca nu ar trebui sa se intample niciodata...
Si te revolti...pe cine???? Nu stiu...dar te simti neputincios in fata naturii care se joaca cu corpul tau, cu ce incerci sa ii cresti in corpul tau....
Asa ca fetita mea....a plecat la joaca azi, in aceiasi zi cu o buna prietena Emma, in varsta de 6 ani au zburat amandoua spre o gradina cu fluturi, flori, zmee si fara dureri!!!!
Emma si puiul meu mic cu o inima atat de mare, veti trai mereu intr-o bucatica din mine...
Drum bun dragelor si va iubesc!!!!

Tuesday, April 7, 2009

Gradina mea











Undeva adanc in arterele din interiorul meu curge sange de agricultor mostenit de la stramosii mei...
Ce poate fi mai relaxant decat sa sapi in gradina, sa plivesti flori si legume, sa le iubesti, sa le cresti mari si gustoase????
Pentru mine e deconectarea ideala...imi place sa petrec timp in mica mea gradina, printre rosiile si ardeii mei...flori si copaceii carora le-am dat o sansa la viata!!!
Privind in timp...cred ca asa m-am nascut...
Ca multi din generatia mea, din tara de unde vin, am crescut aproape de bunicii mei iubiti care aveau un paradis la tzara....Si ce paradis: o casa micutza si modesta, pe care au construit-o amandoi din chirpici...a durat un an pana cand s-au putut muta in ea...O casa care imi starneste cele mai dragi amintiri, cele mai pline de iubire, cele mai dadatoare de aripi!!! Si acum am in nari mirosul de soba, de paine calda, de naftarina din camerele nefolosite, de racoarea din "fundul" casei...indiferent de temperatura de afara...
Dar cel mai mult am iubit curtea...cu tot ce insemna ea: in primul rand, animalul care mi-a umplut copilaria de uimire si care mi-a fost un bun prieten (cred ca acum toata lumea se asteapta sa spun catelul)...eh nu...era o ...capra!!!! Cat de ciudat ar parea....nu am sa uit niciodata capra bunicii!!! Cred ca aveam cam 6 ani cand bunicu a intrat cu ea pe poarta, o iada mica si zburlita, speriata, legata cu o sfoara in jurul gatului cu ochii mari si cercetatori...Dupa ce a instalat-o bunicul in iesle...am facut cunostinta cu ea...o chema mitza....
Dar povestea Mitzei in alt post...

Thursday, April 2, 2009

Vaccinuri


De curand imi pun intrebari despre vaccinuri si utilitatea lor...

Pe scurt:

Te vaccinezi ca sa te protejezi de anume bolesnitze...pana aici totul suna frumos...dar esti oare in siguranta???

Sa povestesc de ce imi pun intrebari (adica una din intaplarile care imi intaresc convingerea ca vaccinurile sunt o inutilitate:D)
Azi, pentru ca lucram in spital, eu si prietena mea a trebuit sa facem PPD (testul de pe mana care demonstreaza ca suntem sau nu purtatori de bacil Koch-adica TBC)
Eu, copil fiind, de abia implinisem anul (cu vaccinul BCG proaspat facut la nastere), fericita la bunici, aveam parte de toata atentia unchiului dragastos care se juca mereu cu noi (adica si sora mea mai mare cu 2 ani...si ea proaspata posesoare de vaccin).
Din nefericire, intamplarea facu ca Unchiu sa cada la pat si sa fie diagnosticat cu TBC...
Pana cand l-au descoperit si internat, am avut destul timp de joaca...
Atat de mult insa, incat si eu si sora mea am luat bacilul...Eu am facut se pare o forma usoara, avand un sistem imunitar bun, care a prins bacilul din timp, l-a inchistat si cu ajutorul medicamentelor l-a inactivat. Sora mea insa, mai ghinionista a trebuit sa fie internata la infectioase la frageda varsta de 3 ani...timp de cateva luni...in carantina...asta inseamna ca nici macar parinti nu puteau sta prea mult cu ea...
Cine s-ar fi gandit??? Copiii sanatosi, vaccinati...sa faca boala??? Pai, cica, chiar daca esti vaccinat si intrii in contact cu un bolnav, sunt sanse mari sa faci boala!!!! Si eu ma gandesc acu cu mintea mea proasta, dar nevaccinat fiind cand intrii in contact cu un bolnav, tot la fel..sanse mari sa faci boala...dar sunt si sanse (destule chiar) sa nu o faci!!!
Si atunci....de ce sa intzepi copilul aiurea??? Nu numai sa il intepi, ca asta probabil ar fi ceea mai mica nefericire....dar sa il expui la efectele nedorite ale unui medicament (caci vaccinul e totusi un medicament cu muuulte, muuulte efecte pe care nu le dorim copiiilor nostrii sanatosi tun!!!)????? Absurd nu???
Deci...dupa cum spuneam...eu am istorie in ceea ce privesteste TBC, port baccilul Koch, si il voi cara mereu cu mine pe oriunde m-as duce, dar...stati linistiti nu il dau la nimeni, este inactiv undeva intr-o cuta a plamanilor mei!!!! Deci...ca urmare la toate testele de piele ies pozitiv...in sensul ca am intrat in contact cu nesuferitul de bacil...
Eh...si eu cu prietena mea...facem testul....
Peste 2 zile, la rezultat cu noi....
Surpriza:
Eu: nu am nici o reactie...test negativ, nu am intrat niciodata in contact cu boala :D...haha...da, sigur!!!!
Prietena mea: ditamai galma: pozitiv!!! Intai explicaram doctoritei ca nu are cum sa fie pozitiv ca e vaccinata (ca toata Europa de altfel) si o reactie la test e normala...Ea rade cu pofta....:"hehe...dupa atatia ani, efectul vaccinului dispare de mult...cam in 5 ani devine inutil" ...."cuuuuumm???? expui un nou nascut la atatea necunoscute, doar ca vezi doamne sunt 1% sanse sa dea nas in nas cu un TBCist in primii ani de viata, care sa ii tuseasca in nas bacilul??? Si din sansele alea, nici nu esti sigur ca va fi protejat????

Si uite asa...prietena mea...vaccinata aiurea la varsta cand oricum nu isi mai aduce aminte nimic...a primit o stampila mare de pozitiv pe fisa medicala la sectia "boli pulmonare"

Nu este hilar???

Wednesday, March 11, 2009

Singuratate


De multe ori ma intreb daca , de fapt, noi oamenii apartinem regunului de haita sau functionam mai bine individual si adevarul este ca nu avem nevoie decat de propria noastra persoana sa fim cu adevarat fericiti???
De ce sa depindem de cineva cand nu ar trebui sa depindem decat de propria persoana si in situatii de criza ajungem la concluzia ca suntem genetic creati sa ne salvam propria piele si nu pe a nimanui altuia????
De ce sa tinem asa mult sa ne dovedim noua insine ca pastram spiritul de turma si sociabilitatea asa ziselor rude: maimultele??? Cand de fapt ne nastem egoisti si cand ajungem sa constientizam ca nu e bine ceea ce simtim si trebuie sa impartim bunurile si sentimentele, luptam sa invingem natura?
Inconstient, pe masura ce "evoluam", tindem sa ne atingem telul: acela de a fi singuri, de a nu depinde de nimeni, de a nu avea sentimente pentru nimic...
Cum asta? Simplu...
Mergem la scoala si depindem de calificative, doar pentru satisfactia de a fi unic, de a ne simti independenti, sa de a ne simti pe drumul spre independenta...
Cautam pe cineva cu care sa impartim viata si desi la inceput unii simt scanteia, pe masura ce realizam ca nu avem nevoie de nimeni, cu atat mai putin de sentimente, ne afundam in cotidian, job, tv, net...si lista e foarte lunga
Incepem sa ne trimitem copiii la scoala sa ii creasca altii pentru ca pe noi ne depaseste educatia lor, ii institutionalizam tocmai in scopul de a petrece minimul de timp cu ei...
Le cumparam lucruri ca sa ii tinem ocupati si sa avem bratele libere...
Ne trezim brusc la aniversarea de 50 de ani...si ne intrebam cum am ajuns aici si mai ales cu cine???
Te uiti in jur si vezi niste fete straine...nici macar nu ii poti striga pe nume...
Si apoi murim singuri...

Si atunci de ce sa fim ipocriti si sa ne mintim ca avem nevoie de cineva??? De ce scoala, de ce casnicie, de ce copil, de ce conversatii???
Suntem perfect capabili sa ne facem fericiti singuri, nu avem nevoie de nici o interactiune sociala inafara de propria noastra persoana, nu depindem de nimeni niciodata si nimeni nu depinde de noi...si atunci de ce inca mai suntem aici???