Monday, April 13, 2009

Sarcina


Azi e 13 pe de-antregul...
Nu am crezut niciodata ca numarul aduce ghinion...nu sunt absolut deloc superstitioasa...si nici acum nu cred ca are legatura cu nimic...e doar o conincidenta...
Dar...azi s-a intamplat ceva prin care am crezut ca nu am sa trec vreodata...o zi ingrozitoare....
Ziua in care am aflat ca inimioara puilui din burtica nu mai bate....

Acum 2 saptamani eram in culmea fericirii...2 liniute rosii si vesele...ah...nu credeam ca voi mai trai fericirea asta vreodata!!!! Desi era devreme, eram atat de entuziasmata incat am inceput sa fac planuri...in primul rand eram sigura ca va fi o fetita...si va avea (la un moment dat) 2 codite haioase, si va fi mereu in miscare, cu ochii vii si inteligenti...era atat de usor sa o pot vizualiza...
Si deja aveam 3 nume pe lista: Ruxandra, Diana si Silvia....
Ma simteam excelent...nu ma durea nimic...ma simteam usoara si fericita...
Atunci cred ca am inceput sa ma intreb...de ce nu ma simt insarcinata??? Nu ar trebui sa am ceva greturi, ceva simptome??? Stiu ca nu e chiar "obligatoriu"...dar...
Apoi i-am vazut inima la sonograma...Ah...nu se vedea decat o inima mare si batea cu atata fortza!!! Era inimoasa mea...exact cum mi-am imaginat-o!!!!
Am plecat de acolo cu un ranjet maaare de tot pe toata fata, si cu o aura galbena care ma urmarea!!!
Urmatoarea dimineata mi-au supt niste sange pentru analize...cateva eprubete...vreo 6...Am plecat ametita de acolo, la propriu...dar ce conta putin sange pentru ca fetita mea sa fie confortabila???
Apoi...spre seara...au inceput....mici sangerari....hm...am sunat la dr...sunt normale...bebe se face comod in uter, si nu trebuie sa iti bati capul prea mult...
Si asa am incercat sa fac....mi-am vazut de vitamine, de mancarea sanatoasa, de exercitii moderate...
Dar...peste inca o zi....o umbra de indoiala ma tot bantuia...am sunat din nou la dr...si i-am cerut sa ma vada...
Si asa a inceput ziua mea de 13....in cabinetul doctorei, nauca, privind in gol la ecranul sonogramei care arata un sac embrionar gol, rece, in care nu mai batea nici o inima...
Explicatia??? Nu exista....nu se stie de ce se intampla....dar se intampla mai des decat ar trebui....poate ca nu ar trebui sa se intample niciodata...
Si te revolti...pe cine???? Nu stiu...dar te simti neputincios in fata naturii care se joaca cu corpul tau, cu ce incerci sa ii cresti in corpul tau....
Asa ca fetita mea....a plecat la joaca azi, in aceiasi zi cu o buna prietena Emma, in varsta de 6 ani au zburat amandoua spre o gradina cu fluturi, flori, zmee si fara dureri!!!!
Emma si puiul meu mic cu o inima atat de mare, veti trai mereu intr-o bucatica din mine...
Drum bun dragelor si va iubesc!!!!

Tuesday, April 7, 2009

Gradina mea











Undeva adanc in arterele din interiorul meu curge sange de agricultor mostenit de la stramosii mei...
Ce poate fi mai relaxant decat sa sapi in gradina, sa plivesti flori si legume, sa le iubesti, sa le cresti mari si gustoase????
Pentru mine e deconectarea ideala...imi place sa petrec timp in mica mea gradina, printre rosiile si ardeii mei...flori si copaceii carora le-am dat o sansa la viata!!!
Privind in timp...cred ca asa m-am nascut...
Ca multi din generatia mea, din tara de unde vin, am crescut aproape de bunicii mei iubiti care aveau un paradis la tzara....Si ce paradis: o casa micutza si modesta, pe care au construit-o amandoi din chirpici...a durat un an pana cand s-au putut muta in ea...O casa care imi starneste cele mai dragi amintiri, cele mai pline de iubire, cele mai dadatoare de aripi!!! Si acum am in nari mirosul de soba, de paine calda, de naftarina din camerele nefolosite, de racoarea din "fundul" casei...indiferent de temperatura de afara...
Dar cel mai mult am iubit curtea...cu tot ce insemna ea: in primul rand, animalul care mi-a umplut copilaria de uimire si care mi-a fost un bun prieten (cred ca acum toata lumea se asteapta sa spun catelul)...eh nu...era o ...capra!!!! Cat de ciudat ar parea....nu am sa uit niciodata capra bunicii!!! Cred ca aveam cam 6 ani cand bunicu a intrat cu ea pe poarta, o iada mica si zburlita, speriata, legata cu o sfoara in jurul gatului cu ochii mari si cercetatori...Dupa ce a instalat-o bunicul in iesle...am facut cunostinta cu ea...o chema mitza....
Dar povestea Mitzei in alt post...

Thursday, April 2, 2009

Vaccinuri


De curand imi pun intrebari despre vaccinuri si utilitatea lor...

Pe scurt:

Te vaccinezi ca sa te protejezi de anume bolesnitze...pana aici totul suna frumos...dar esti oare in siguranta???

Sa povestesc de ce imi pun intrebari (adica una din intaplarile care imi intaresc convingerea ca vaccinurile sunt o inutilitate:D)
Azi, pentru ca lucram in spital, eu si prietena mea a trebuit sa facem PPD (testul de pe mana care demonstreaza ca suntem sau nu purtatori de bacil Koch-adica TBC)
Eu, copil fiind, de abia implinisem anul (cu vaccinul BCG proaspat facut la nastere), fericita la bunici, aveam parte de toata atentia unchiului dragastos care se juca mereu cu noi (adica si sora mea mai mare cu 2 ani...si ea proaspata posesoare de vaccin).
Din nefericire, intamplarea facu ca Unchiu sa cada la pat si sa fie diagnosticat cu TBC...
Pana cand l-au descoperit si internat, am avut destul timp de joaca...
Atat de mult insa, incat si eu si sora mea am luat bacilul...Eu am facut se pare o forma usoara, avand un sistem imunitar bun, care a prins bacilul din timp, l-a inchistat si cu ajutorul medicamentelor l-a inactivat. Sora mea insa, mai ghinionista a trebuit sa fie internata la infectioase la frageda varsta de 3 ani...timp de cateva luni...in carantina...asta inseamna ca nici macar parinti nu puteau sta prea mult cu ea...
Cine s-ar fi gandit??? Copiii sanatosi, vaccinati...sa faca boala??? Pai, cica, chiar daca esti vaccinat si intrii in contact cu un bolnav, sunt sanse mari sa faci boala!!!! Si eu ma gandesc acu cu mintea mea proasta, dar nevaccinat fiind cand intrii in contact cu un bolnav, tot la fel..sanse mari sa faci boala...dar sunt si sanse (destule chiar) sa nu o faci!!!
Si atunci....de ce sa intzepi copilul aiurea??? Nu numai sa il intepi, ca asta probabil ar fi ceea mai mica nefericire....dar sa il expui la efectele nedorite ale unui medicament (caci vaccinul e totusi un medicament cu muuulte, muuulte efecte pe care nu le dorim copiiilor nostrii sanatosi tun!!!)????? Absurd nu???
Deci...dupa cum spuneam...eu am istorie in ceea ce privesteste TBC, port baccilul Koch, si il voi cara mereu cu mine pe oriunde m-as duce, dar...stati linistiti nu il dau la nimeni, este inactiv undeva intr-o cuta a plamanilor mei!!!! Deci...ca urmare la toate testele de piele ies pozitiv...in sensul ca am intrat in contact cu nesuferitul de bacil...
Eh...si eu cu prietena mea...facem testul....
Peste 2 zile, la rezultat cu noi....
Surpriza:
Eu: nu am nici o reactie...test negativ, nu am intrat niciodata in contact cu boala :D...haha...da, sigur!!!!
Prietena mea: ditamai galma: pozitiv!!! Intai explicaram doctoritei ca nu are cum sa fie pozitiv ca e vaccinata (ca toata Europa de altfel) si o reactie la test e normala...Ea rade cu pofta....:"hehe...dupa atatia ani, efectul vaccinului dispare de mult...cam in 5 ani devine inutil" ...."cuuuuumm???? expui un nou nascut la atatea necunoscute, doar ca vezi doamne sunt 1% sanse sa dea nas in nas cu un TBCist in primii ani de viata, care sa ii tuseasca in nas bacilul??? Si din sansele alea, nici nu esti sigur ca va fi protejat????

Si uite asa...prietena mea...vaccinata aiurea la varsta cand oricum nu isi mai aduce aminte nimic...a primit o stampila mare de pozitiv pe fisa medicala la sectia "boli pulmonare"

Nu este hilar???