Thursday, December 31, 2009

Un An Nou cu Bucurii!!!!!


Mai sunt cateva ore din 2009....si inca 3 sapt in 2010 si incep un nou inceput!!!!

Adica pleaca soacra acasa, si intru in luna de miere din nou!!!! Yuhuu...mai multe motive de bucurie!!!!

In curand plecam la party....cu soacra cu tot...deci sper ca vinul ala sanatos sa ma tina vesela si sa ma trezesc in 2010 cu zambetul pe buze!!!!!!

Sunday, December 27, 2009

Din aventurile de la scoala mea...

Am incercat sa gasesc o poza care sa reprezinte despre ceea ce vreau sa relatez...dar cred ca nu e nici una atat de expresiva incat sa ma simt comfortabil cu ea...Imi pare rau acum ca nu m-am fotografiat pe mine in perioada de care vreau sa vorbesc...

(ah...sa mentionez ca maine am un examen foarte important si nu ma simt in stare sa il dau...asa nepregatita nu m-am simtit deloc pana acum!!!)

Deci...nici nu ne-am dezmeticit bine ca am inceput o noua vocatie...si una cu foarte multa informatie, complet noua de ceea ce am facut pana acum....caci...a inceput....
Cursul no 2...obligatoriu in ceea ce ne priveste: phlebotomy.....
Ah...daca stiam ce inseamna...
Dar....novice fiind, am cumparat toate manualele cu atat entuziasm si eram atat de nerabdatoare sa incep cursurile incat nu am bagat de seama hartia pe care ne-a varat-o decanul sub nas si care trebuia semnata, ca nu vom da scoala in judecata, daca in timpul "intzepatului" ni se va intampla ceva!!!
Si uite asa...dupa ce am facut ceva cursuri introductive generale despre sist cirulator, si mai ales vene, artere si capilare....am inceput sa lucram in laborator....
Dar....nu aveam cu ce...ne trebuia sange....
Si pentru ca ne trebuia sange...trebuia sa stim cum sa il obtinem...
Si pentru ca trebuia sa invatam sa luam sange, si noi eram cei mai la indemana....a trebuit sa invatam sa ne luam sange unul altuia!!!!
Ah.....cand am aflat am simtit ca mi s-a oprit inima pentru 2 secunde...
Cum sa invete cineva pe mine sa imi ia sange??? Ati innebunit?? Eu renunt azi la tot!!! Nu imi ofer venele mele dragi voluntare, unor macelari sa mi le intepe si invineteasca !!! Pentru ce???
Eh...si uite asa mi s-a raspuns..."vrei sa mergi mai departe, trebuie ca la examen sa iei cu succes 5 tuburi de sange: din vene cu cele 4 sisteme de luat sange, din artera si din capilare..., vrei sa inveti, mainile colegilor iti stau la dispozitie, doar in schimbul venelor tale!!!!"
Ah...si cat imi doream sa invat sa iau sange....
Ce puteam sa fac???
Am acceptat!!!!
Noroc cu Mirela, prietena si colega mea....in care am incredere....
Ea mi-a oferit prima vena, si eu pe a mea...
Si....NU, nu am intepat nici o mana artificiala inainte...Am fost sfatuiti, ca, dupa ce ca avem atat de putin timp la dispozitie, programul nostru este un program intens, avem foarte multe de acoperit, nu avem timp sa intepam plastic...doar flesh!!!!
Si uite asa....Mirela si-a suflecat maneca, si mi-a dezvaluit venele ei suculente care asteptau cu emotie sa fie gaurite....Mi-am luat inima in dinti....si am...infpit acul!!!!! Culmea...succes din prima!!! Sangele a inceput sa umple tubul si mie imi venea sa lesin de emotii si bucurie, iar primul meu gand dupa ce estrogenul s-a eliminat, a fost "si acum ce fac??? cum scot acul asta??"
Profa bucuroasa nevoie mare, m-a intrebat unde am lucrat pana acum, la ce spital??? :D Eu plina de mine si inca nesigura pe norocul incepatorului sau talentul meu innascut, am marturisit cu o modestie falsa, ca e prima data cand infig un ac in cineva !!!! (avem totusi o colega care a lucrat la recoltari in Haiti).
Acum e randul Mirelei....Eu sunt mai nevricoasa...asa ca am inceput sa ii spun ca am venele greu de gasit, ca ma invinetesc...nu de alta dar sa o ajut nitel...Oricum nimic nu o clinteste pe Mirela, nici nu cred ca auzea ce trancaneam eu acolo, a bagat repede acul adanc, nu am simtit mai nimic, dar ea nu trebuia sa stie asta, asa ca am scos un "au" in surdina....Din pacate, sau fericire pentru mine...nu a iesit nici o picatura de sange, si a trebuit sa retraga acul....Am rasuflat usurata....
Laboratorul de azi s-a terminat!!!
Eh....si asta a fost prima zi....O zi victorioasa, plina de realizari si vorbe bune!!!!
Ce a urmat......va urma....

La cererea Uxoidului




Sarmalele mele de vegetariene...din pacate, nu am apucat sa fac poze si la alte meniuri vegetariene...dar asa ca idee am mai avut: ardei umpluti cu branza feta, bulete de cascaval, salata de vinete, mozzarela, spanac si rosii wraps si bineinteles prajituri de toate!!!!


Somn de pui mic
















Si uite asa doarme cel mai nou membru al familiei noastre!!!!

Potol


Si am supravietuit si Craciunului 2009!!!!
Cum???...cu alcool!!! (glumesc, uxoid, da??) Pai cum altfel cand in capul mesei sta aranjata soacra si ii spune sotului "las' ca o sta ea aici cand plec eu" !!! Dar eu sunt fata buna, si zambesc, si ii mai pun 5 sarmale in farfurie.
Dar cu prietenii aproape treci peste orice...asa ca i-am adunat pe toti aproape, in casa noastra, fiecare am pregatit ce am stiut mai bine...a iesit asa cum ne-am dorit...mai putin cu kilogramele...cantarul meu e blocat la 68.2kg...si sper ca e doar stricat si nu imi arata greutatea reala!!!
Dar, ieri am plecat in plimbari cu bicicletele cam 2 ore...si sper ca am "ars" macar o sarma vegetariana!!!!

Wednesday, December 23, 2009

D-ale sanatatii


Toata lumea in jurul meu incepe sa scartaie...

Am intrat cu toti in era celor 30 de ani si parca aud cuvantul "doctor" si "analize" din ce in ce mai des...Mai toti au cate o mica/mare problema de sanatate care incepand cu minunata varsta de 30 de ani devine deranjanta...

Asa ca imi astept si eu randul...Deocamdata stau departe de spitale si doctori...Dar porneste cam asa:

Am fost un copil zdravan, nascut la termen, alaptat vreo 2 luni (asa era pe vremea aceea), crescut de bunici la tara cu lapte praf "similac" pana la 1 an si de atunci (pot sa ma arunc sa spun pana in ziua de azi) cu lapte de capra.

Deci, dupa cum am spus, am fost crescuta (in primii ani de viata-cei de cladesc sistemul imunitar) de bunica mea (careia ii datorez sufletul meu) si bunicul, la tara, cu multa dragoste si grija...Cum am aflat apoi, petreceam mai tot timpul afara, la umbra unui piersic (care inca mai exista) intr-o cutie mare de lemn (proiectata pentru cresterea puilor de gaina), ca un tarc, in care maia sau tataie ma puneau pe presuri si cu ceva jucarii cand nu ma puteau tine in brate si cara peste tot ca de obicei. Cand am inceput sa merg (pe la 11 luni daca isi aduc aminte corect), tataie a facut un fel de "walker" , pe care il impingeam peste tot si care ma ajuta sa ma deplasez pana am fost in stare sa o fac pe picioarele mele in siguranta.
Nu am avut nici o pb de sanatatate pana la un an...As putea sa includ asta (desi nu cred ca ar avea nici o relevanta cu sanatatea mea la vremea aceea)...pe la 4-5 luni maia observase ca eu la culcare imi frecam calcaiele una de alta, si i s-a parut ca e ciudat...m-a dus la doctorita de la circa satului care i-a dat sa imi dea un RUDOTEL!!...Noroc ca fratele mamei, era si el acasa, si i-a spus bunicii sa stea linistita, sa nu cumva sa imi dea rudotel daca vrea sa ma mai trezesc...
Cand eu aveam un an si vreo 12kg...hihi...fratele mamei, care era in vizita la bunica, a fost descoperit ca e infectat cu baciclul Koch-si a facut TBC...din nefericire am luat si eu bacteria, dar insa, pe un sistem imunitar foarte bun, bacteria nu a putut sa isi faca de cap, nu am facut boala, insa am ramas cu bacilul (inactivat dupa tratament)...
De atunci, pana la varsta gradinitei am fost zburdalinica si lipsita de probleme (am mancat o folie de faringosept pe la 2 ani, am baut sirop de tuse...dar doar de placere...nu ca m-ar fi durut ceva)
Cred ca atunci au capatat ai mei incredere in puterea mea de a lupta cam cu orice...la gradinita scapam de orice raceala in 3 zile, pentru ca in a 4-a zi deja era amenintare de polidin injectabil, am facut si tuse convulsiva si tata a decis ca cel mai bun tratament este sa imi faca o "terapie de atitudine" si m-a suit la -15C in telescaun pana in varful omu' (ori la bal ori la spital)...conincidenta sau nu....odata ajunsi si dezghetati jos, nu am mai tusit (aproape niciodata de atunci), am facut toate bolile copilariei...cand ma durea gatul tata facea sirop din ridiche neagra, si bunica fierbea ceapa...si cam atat...
Nu am fost niciodata bolnavicioasa, racita mai mult de 3-4 zile, nu am stiut ce inseamna spital sau medicamente (decat cele dulci pe care le mancam pe furis :D).
Am mancat de pe jos la bunici, cu mainile murdare, am baut lapte de la "tzatza caprei", am iesit cu picioarele goale in zapada pana nu le-am mai simtit, uitam ca am casa pana ma cauta tata sa ma adune din cartier de la joaca.
Asta copil fiind...
Cred ca incepand cu 10 ani, nu am mai stiut nici de racelile de 3 zile...sau nimic altceva...
Abia cand am nascut,acum aproape 7 ani, am stat in spital 3 zile, zile in care m-am sufocat si as fi plecat in fiecare minut...si...apoi o sarcina pierduta anul asta (fara nevoie de spitalizare sau medicamentatie...organismul meu s-a "descurcat" singur)
Si cam asta este experienta mea medicala...
Am 30 de ani....si nu am fost niciodata cu adevarat "bolnava", nu am luat niciodata medicamente, nu am pre-conditii...sunt pur si simplu un om sanatos....
Oare....sa inceapa problemele de acum??? Oare ce termen de garantie are un "sistem imunitar" bun? Cat as putea sa ma bazez pe el???
Citesc si invat despre atatea boli, care se intampla pur si simplu dintr-o mica "nefunctionare" a unei celule, incat imi e greu sa cred ca exista si oameni sanatosi...cand ceva ar putea sa se intample oricand....oriunde...
Oare pana cand te tine "norocul"?
Oare ce inseamna normal: sa fii sanatos sau sa ai o conditie???

Tuesday, December 22, 2009

Seara de decembrie




In seara asta am iesit in parc....O seara superba, o vreme superba (desi mult prea cald pentru cum imi imaginez eu Craciunul)....peisaje de clatit ochiul (pacat ca am ramas fara baterie la aparat)

Steaua




Varful meu de brad!!!

Tare greu imi vine, sa intapin Craciunul in primul rand fara sa fiu inconjurata de rudele mele galagioase...fara pic de zapada, sau macar frig (nu spun "ger")....

Sper ca in curand sa revin la sentimente adecvate sarbatorii....

Wednesday, December 16, 2009

Imi era cunoscuta poza de undeva....


Ca raspuns Sofiei...

S Pyogenes din incubatorul meu


Cam oare ce inspira o imagine ca asta??? Pentru multi poate nimic...pentru unii...poate parea deranjant...
Eh....pe cat de mult as vrea sa spun ca imi place ceea ce am ales sa studiez, si cat de mult mi-a placut hematologia si biologia...pe atat de mult imi provoaca mancarimi microbiologia...
Mancarimi???
Da...exact...
De cum intru in laborator, si imi pun halatul si manusile, si, constienta fiind, de regulile internationale de siguranta si protectie la locul de munca care subliniaza pericolul "materialelor vii patogene" cu care lucram, si impun: manusi, masti de protectie, halat, niciodata sa nu iti atingi fata, ochii, gura, niciodata sa nu mananci sau sa bei apa in laborator, sa nu mesteci guma, sa NU TE SCARPINI....incepe sa ma manance toata fata!!!! Tot timpul....dar mai ales la vederea pruncilor pe care trebuie sa ii cresc....
Teoria si imaginile din manuale sunt "dragalase"...dar cand ajung in laborator si dau cu nasul de mirosurile microorganismelor care cresc in toate orificiile corpului uman, pe care cu mare grija le cresc in incubatoare, le hranesc, le ofer aer sau le luam aerul in functie de ceea ce le prieste, le studiez miscarile, reactiile cu tot felul de chimicale, felul in care se misca, cat de lucioase sunt (si tot asa)...imi doresc sa fi sarit partea asta...
Azi, de exemplu, am facut cunostinta cu asa numitul Streptococcus pyogenes...un nume de renume, un organism atat de mic incat chiar si marit de 1000x de abia il distingi, dar care poate face ravagi intr-un organism ex-sanatos...si culmea...traieste chiar pe noi in marea parte a timpului ca un colocatar care nu te deranjeaza cu nimic...(aparent). Dar cum apare o ocazie, cum profita si isi ia nasul la purtare!!!
Deci...initial, nu trebuie decat sa "mangai" amigdalele cu o vata in varfului unui batz...dupa care incepe distractia!!!! Intr-un disc (pe care in prealabil am "gatit" din sange de oaie si o gramada de alte prafuri, o gelatina delicioasa pentru micul nostru S. pyogenes) intindem tot ce am gasit pe amigdale...In general gasesti de toate, care mai de care mai rotunde, mai subtiri, in grupuri, in perechi, cu diferite membrane care le permit sa poata fi "colorati" in baieti-mov sau fetite-roz :D, cei mai multi sunt "prietenosi" si locuiesc pe noi sau in noi, fara sa isi faca simtita prezenta intr-un fel!!! Intindem pe lame o alta proba si o coloram pentru o intrevedere "fata in fata" cu conlocatarii umani...Intre timp, discul intra in incubator, cu mare grija, si incepe sa prolifereze asa incat, in 24h este gata crescut!!!! O claie de colonii S pyogenes, gri, care datorita toxinelor care le elimina au rupt celulele rosii din jur...urat mirositoare (desi se spune ca miros ca o haina noua----pe care eu oricum nu as purta-o niciodata!!!) pe care trebuie sa o tin departe de aerul care il inspir eu (desi ma doare gatul de fiecare data cand trebuie sa deschid incubatorul sau sa iau o proba din colonie) si sa ii fac o descriere amanuntita, sa imi fac o idee despre genul careia apartine microorganismul, sa o supun altor teste, si in final, ca un detectiv (cum visam ca o sa fiu prin clasa 5-a) sa ii dau un nume....
Dupa identificare, urmeaza partea mea preferata!!! Aleg o varietate de antibiotice, si cel care este cel mai eficient in "uciderea pruncului" crescut de mine, va fi administrat pacientului care s-a prezentat la cabinet cu o durere in gat...Care...habar nu are, ce anume creste in corpul lui, S pyogenes, care lasat sa creasca (ca in incubatorul meu) poate ajunge la inima sau rinichi, de unde nu mai este asa de usor de oprit fara sa faca ceva ravagii....

Friday, December 11, 2009

Vinul miraculos

Deci, saptamana trecuta, in loc sa ma bucur de o sambata in care sa pot dormi pana pe la 8-9 dimineata, a trebuit sa strang credite si sa merg la un simpozion despre hematologie...care incepea...nici mai mult...nici mai putin de ora 7am!!!
Va puteti imagina??? Un simpozion sambata care sa inceapa la ora 7 dimineata???
Uf....si nici macar nu am intarziat (datorita Mirelei care m-a sunat pe la 6 dimineata sa fie sigura ca ma trezesc....noroc cu ea, de altfel ca eu traiam cu impresia ca incepe la 8)
Si ca sa intru in subiect...ma omoara introducerile astea...la unul dintre workshop-uri s-a discutat despre efectul alcoolului asupra organismului...
In primul rand trebuie sa marturisesc ca m-am simtit discriminata...s-a vorbit ca in cazul (ipotetic vorbind, da??? hmmm....mrrr) in care iesim la o cina romantica cu sotul/prieten/amant si se consuma o cantitate rezonabila de alcool, cea mai buna solutie este, ca dupa o ora de la consum, barbatul sa conduca!!!! Ah....hm....si ce credeti...ca am ras la gluma??? Nope...eu sunt o luptatoare, da?? Am ridicat o manutza intrebatoare, spre disperarea Mirelei, si am soptit in asa fel incat sa ma auda toata sala: "poate in cazul femeilor cu care va intalniti dumneavoastra...sau nu ati cunoscut balcanice???" (m-am inclus in acest ultim cuvant) . Reactia a fost predictiva, in ceea ce priveste niste hematologi cu barba...au ras parinteste...
Eh...ce puteam sa mai fac??? Ma racorisem oricum....haha!!!
Ce stiu ei??? Au auzit oare de must??? Eu beau must de la 5 ani, must fermentat de pe la vreo 8...ca sa nu spun de gura de vin de la 12 ani...si tot asa...
Dar...pana la urma....am ramas foarte impresionata....oratorul nostru glumet, a recunoscut ca un pahar de vin pe zi are efecte terapeutice recunoscute si anume: scade riscul atacurilor cardiace, scade colesterolul, previne obezitate, creste media de viata...ca sa nu mentionez ca ne face mai veseli....