Saturday, May 29, 2010

Intorsatura....



Din ciclul numai mie mi se poate intampla....


Saptamana asta am ajuns la dr. Grichnik, doctorul faimos de care povesteam ca sunt norocoasa ca am reusit sa obtin o programare....


Si se pare ca....DA....sunt norocoasa....


Sa incep cu povestirea de la inceput...


Deci....aveam prima programare cu chirurgul oncolog marti la ora 3.00pm, urma sa discutam detaliile operatiei, sa programam tratamentul precursor, si analizele de rigoare...abia in 2 sapt dupa aceea reusisem sa obtin programarea si cu dr. Grichnik, cel care avea sa imi supervizeze cazul si sa ia deciziile majore....


Luni seara ma suna secretara de la Sylvester Cancer Clinic (unde aveam toate programarile), ca s-a ivit un loc liber cu dr. Grichnik a doua zi la ora 1.3opm...daca pot sa ajung....(m-am gandit automat ca poate a murit vre-un pacient si e ziua mea norocoasa)....Clar ca am acceptat....pe loc....


Si, asa, marti la ora 12.00 am era pe holurile clinicii de cancer, asteptand cu nerabdare intrevederea si sperand la o explicatie clara a ceea ce se intampla cu celulele mele....


Langa mine...batrani....cu maini tremurande, cu batice pe cap, impingand la mergatoare...dar....nu am vazut tristete....am vazut culoare, am vazut lumina, am vazut speranta...


Chiar si eu, cel mai tanar pacient de acolo (dr. Grichnik nu preia decat cazuri de melanoma) cu aceiasi conditie simteam ca e inca un hop peste care trebuie sa trec...si nimic mai mult...


Nu am asteptat mult deloc, desi eram cu mai mult de o ora mai devreme...asistentul doctorului m-a chemat in cabinet, mi-a cerut istoria, mi-a luat tensiunea, m-a cantarit...Totul pare in regula...Apoi m-a intrebat de ce am venit...I-am spus ca am fost diagnosticata cu melanoma Stage II si m-a privit ingaduitor in timp ce trecea in fisa medicala "stage II cancer, melanoma"... Apoi a inceput sa imi povesteasca ca azi e o zi nebuna, au tot felul de alarme care sunt verificate, sa nu ma sperii daca le aud sunand, ca trebuie sa poarte o veste portocalie, si de asta arata ca omul de serviciu...dar de fapt e asistent medical...Am inceput sa rad....


Mi-a dat o pijama si mi-a spus sa o pun, pentru ca doctorul va trebui sa verifice totul pe piele si are nevoie de "acces la tot"....



Mi-am pus pijamaua...si am asteptat.....imi luasem o carte cu mine...in caz ca voi petrece mult timp acolo..."Kite Runner"..


Friday, May 21, 2010

Asteptare


Sunt in asteptare....
Astept....ma gandesc....uneori frumos...uneori mai putin frumos...
Vestea buna este ca am gasit cel mai bun doctor in deciziile caruia pot avea incredere ....din fericire (oare?:D)...am reusit sa fiu destul de interesanta incat sa accepte sa ma ia ca pacient!!!!
Vestea mai putin buna, este ca, cu cat citesc mai multe despre cancerul meu...cu atat stiu mai putine, si este cu atat mai complicat....
Sunt constienta de riscuri, si inca nu stiu cat de mari sunt ele....
S-ar putea totul sa fie doar varful icebergului...sau s-ar putea sa fie doar ceea ce este....
E foarte grea asteptarea....sunt grele gandurile care ma inconjoara....

Saturday, May 15, 2010

Intrevederea cu dermatologul de serviciu


Dermatologul meu este in concediu de maternitate....nu a apucat sa imi dea vestea ea...a lasat cazul meu, unui alt dermatolog...responsabil cu vestea, sfaturile si recomandarile cu ce e de facut!!!
Am vorbit cu ea miercuri la telefon, mi-a spus pe scurt ce e de facut si a cerut sa ma vada vineri pentru mai multe detalii!!! Clinica la care lucreaza este una dintre cele mai bune din US...deci sunt linistita...si astept cu nerabdare ziua de vineri cand voi stii mai multe, si pe ce drum sa merg...

Vineri, sunt acolo cu jumatate de ora mai devreme, ma simt pe jumatate vindecata :)....si astept...si astept....

Si vine doctorul....pot sa spun ca am simtit din prima clipa ca nu imi place de ea....si ca voi pleca e aici asa cum am venit!!! Nu mi-a spus nimic nou...m-a intrebat daca EU am cautat ceva despre tipul asta de cancer...Imi spune ca e level IV....mie mi se inmoaie picioarele....intreb daca este stage IV....ea spune ca e level IV....dar nimic in plus....eu confuza....ea nu spune nimic!!!!

O intreb de ce a durat atat sa primesc rezultatele...imi spune ca pt ca dr meu a plecat in concediu, cazul a fost preluat de ea...si cum ea are multe cazuri....a stat la "coada"...M-am enervat....adica, nu le iei in functia "gravitati???"....cica nu a stiut rezultatul...pana nu a ajuns la dosarul meu!!! E posibil????!!!!!

O intreb mai multe...imi raspunde evaziv...in timp ce googaleste :O !!!!! Imi spune ca dimensiunea melanomului este de cel putin 0.95mm...eu o intreb ce inseamna asta...ea imi spune ca daca e intre 0.01 si 0.70 am sanse de supravietuire de 95%....Eu o intreb...ce sanse am la 0.95mm??? (desi nu ma interesa asta neaparat...dar daca am vazut-o atat de nepregatita!!!)...ea evita raspunsul (pentru ca nu stia cred!!!)....O intreb ce inseamna "cel putin"....iar ma evita...si o vad ca se ridica sa plece....Imi spune ca ea nu a mai avut decat un singur caz de melanom pe care l-a preluat un oncolog de la clinica lor...dar ca la ei in clinica nu sunt specialisti de cancer de piele....!!! Si ca imi recomanda o alta clinica...!!!!! Si pleaca....

Eu raman la fel de nedumerita....cum am venit...poate chiar mai mult!!!!

Vine asistenta....si imi da niste creme...."astea sunt cremele pe care le-a prescris dr pentru dvs"...eu intreb..."ce creme???? nu mi-a spus nimic de nici o creme...!!!"....atunci isi da seama asistenta ca a gresit camera si pacientul!!!!!

Apare iar cu un nr de telefon de la o alta clinica...sa sun acolo...sa imi fac o programare la oncolog....ok...spun "la cine?? cum il cheama??? pe cine sa cer???"....ea habar nu are "oricine"....o intreb "dr mai vine...nu am terminat de discutat"....ea "nu stiu...ma duc sa vad"...vine inapoi....imi spune ca a intrat la un alt pacient...daca vreau sa astept....Ma ridic nervoasa....plec, nu inainte sa cer fisa mea, cu rezultatul de la patologie!!!

Ce de imbecili!!!!!

Cum pot sa plec....fara nici o alta programare?? Fara lamuriri??? Fara nimic?????

Si vorbesc de Cleveland Clinic...una dintre cele mai bune din US....dar din pacate....nu au specialisti in ceea ce am eu nevoie....cancer de piele....si inca unul agresiv!!!!! :O.....!!!!

Si acum....dupa ce am studiat rezultatul patologului cu profesorii mei....stiu ca nu e de glumit....e un atypical cancer....arata ca un tip de cancer, dar se manifesta ca altul....stiu ca s-a intins pe toata biopsia si nu da semne de slabiciune la marginile interioare...si ca cu cat mai repede il scot...cu atat mai bine!!!!! Dar inca...nu am nici un nume concret de oncolog nici programare...si e sambata!!!!! Trebuie sa astept pana luni....UFFFFFF......!!!!!

Friday, May 14, 2010

Incurajari


Si cum nu ma pot abtine sa nu fac putin haz de necaz....
Ieri a fost ultima zi de curs...Incepem de luni, practica in spital....!!!!
Si am avut party, muzica, discursuri, pregatiri inainte de practica....

Eu, intr-un colt cu decanul nostru, si profesoara mea de suflet, dr. S, (cu mine in poza) care stie prin ce trec, si ma ajuta foarte mult, discutam ultimile amanunte despre intalnirea de azi cu oncologul, ce intrebari sa pun, la ce sa ma astept, intorsaturile pe care le poate lua boala asta....
Si noi serioase intr-un colt, in timp ce toata lumea danseaza, mananca si se simte bine, am atras atentia altei profesoare, ms B, care, ingrijorata de seriozitatea fetelor noastre ni se alatura...
M-a intrebat ce e cu mine, si, dupa ce am facut povestea scurta si m-a imbratisat...a inceput incurajearea...care a sunat cam asa: (tradusa de mine:))
-Uite...eu sunt un caz de succes!!! Acum 7 ani, am fost diagnosticata cu acelasti tip de cancer, si mi s-a spus de catre prietenul meu, doctor, caruia i-am cerut adevarul, fara menajamente, ca mai am intre 3 luni si 6 luni....Apoi am venit in US (ea e originala din Guatamala). Am facut operatie, am facut tratament...si mi-a fost bine o perioada...apoi am avut recadere....de data asta mi-a afectat uterul si ovarele...le-am scos, am facut tratament, am fost din nou cancer-free. Si acum 4 ani, din nou recadere....de data asta s-a intins la ficat....am facut din nou operatie....apoi tratament, si de atunci sunt iar cancer-free!!!! Vezi???? Mi s-au dat 3 luni, si dupa 7 ani inca sunt aici, sa va chinui pe voi!!!! Curaj!!!!!! Nu se moare din asta asa usor!!!

Eu, ca eu....nu ma puteam vedea in oglinda, sa imi dau seama in ce masura imi iesisera ochii din orbite, dar o puteam vedea pe dr. S, alba si cu dintii stransi, probabil gandind ca si mine "nu mai tace odata?????"
Ma gandesc cum pot sa ma simt mai bine??? Ce inseamna succes??? Ca traieste? Ca a scapat si a pierdut doar niste ovare si o bucata de ficat??:)
Eu mai mult de o bucata de piele de suprafata nu vreau sa dau:))!!!! Sa vezi la mine poveste de succes!!!! :)


Thursday, May 13, 2010

A venit si in ograda mea....

Deci....cum trebuie sa reactionezi cand esti diagnosticat cu cancer la 30 de ani???
Este un cancer de genul celor : ori la bal ori la spital!!!! Adica daca il prinzi rapid cand inca nu a apucat sa isi faca de cap, ai sanse sa uiti cativa ani buni de el....
Daca isi face de cap mai mult...atunci nu mai e in regula....si trebuie sa lupti cu toate fortele...
Inca nu stiu daca merg la bal sau spital!!!
Ma gandesc daca e real sau probabil visez...ma gandesc la cat de serios este, cum ar trebui sa reactionez, daca trebuie sa imi fie frica, daca este ceva care nu ar trebui sa ma umbreasca in nici un fel....daca....daca....
Nu am fost niciodata bolnava....am avut un sistem imunitar de invidat dintotdeauna, nu am fost in spital decat o singura data cand am nascut.....
Ma gandeam ca abia dupa 40 de ani voi incepe cu vizitele mai dese pe la doctori....si ca vor incepe durerile de oase, mai o raceala, mai un reumatism....d-ale batranetii....
Dar....am luat-o pe alt drum...un drum periculos...plin de necunoscute.....de surprize....
Ce se va intampla???
Nu stiu....
Imi e teama??
Un pic.....

Wednesday, May 12, 2010

The big fight

Si cum credeam ca toate se intampla altora...numai mie nu....mi s-a intamplat si mie!!!!!!
Azi am aflat.....ca totul s-a schimbat....Ca trebuie sa devin puternica si sa lupt cu asta....
Urmeaza clasicul scenariu: operatie, oncolog, CAT scan, X-ray.....
Inca parca visez.....

Saturday, May 1, 2010

Incredere

Ma gandesc de multe ori ce inseamna incredere??? In cine ai cea mai multa incredere?? In tine?? In cel de langa tine?? In cea mai buna prietena??? In copilul tau????
Care este definitia increderii???
Asa spune DEXu: 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini.

Seaca explicatie....cand de fapt increderea sta la baza oricarei relatii...relatia copil/parinti, prietenie, sot/sotie, mama/fiu, tata/fiica si asa mai departe....
Si cu toate astea....nu te poti baza/bizui/conta/lasa/sprijini pe nimeni!!! Cum ai putea??? Nimic nu e vesnic...nimic nu este destul de puternic sa te poate sustine...Si chiar daca te sustine pentru o perioada, nimic nu va tine destul de mult sa te poti bizui o viata intreaga (exceptand cazul in care este o viata tareee scurta :P)
Eu nu cred ca sunt in stare sa am incredere in mine...si poate de aici porneste faptul ca imi e greu sa cred ca poti avea vreodata incredere in cineva fara sfarsit????
Imi e teama sa fiu o persoana de incredere, imi e teama sa fiu sprijinul cuiva, sa se lase cineva pe mine....ma gandesc cu groaza ca cineva ar putea depinde doar de mine!!!!!!
Incerc cat pot....dar.....daca.....
In primul rand...uit repede, sunt influentabila, sunt superficiala, imi place sa fiu libera, sa nu depind de nimeni, sa nu ma controleze nimeni, sa nu raspund in fata nimanui....Uffff.....grea fire de trait langa mai sunt!!!!!
Este egoism??? Probabil....Este constient??? Putin probabil....
Imi doresc sa pot fi un stalp de sustinere pentru cineva....imi doresc sa pot infrunta cu putere coroziunea valurilor si sa ies doar cu cateva zgarieturi....dar la fel de puternica si dreapta....la fel de baza ca dintotdeauna....
Dar daca cad?? Daca ma indoi?? Daca la randul meu, am nevoie de un alt stalp de sustinere care la randul lui va fi batut de valuri si va ceda la fel ca mine??? Care este rostul???
Sa imi educ copilul sa fie independent?? Sau sa il las cu un loc liber in care sa caute increderea cuiva????
Sa ofer incredere?? Sa caut incredere??
Inca nu am avut de infruntat valuri....doar fluxuri...refluxuri....dar ma gandesc cu groaza, ca ele vor veni...sunt pregatita??? Sunt destul de puternica sa le infrunt???
Si daca oare ele au trecut pe langa mine si eu nu le-am simtit??? Daca de fapt fluxurile si refluxurile sunt niste tzunami care nu ma clintesc???
Sunt in stare sa stau dreapta?? Sa sustin??? Sa sprijin???