Din ciclul numai mie mi se poate intampla....
Saptamana asta am ajuns la dr. Grichnik, doctorul faimos de care povesteam ca sunt norocoasa ca am reusit sa obtin o programare....
Si se pare ca....DA....sunt norocoasa....
Sa incep cu povestirea de la inceput...
Deci....aveam prima programare cu chirurgul oncolog marti la ora 3.00pm, urma sa discutam detaliile operatiei, sa programam tratamentul precursor, si analizele de rigoare...abia in 2 sapt dupa aceea reusisem sa obtin programarea si cu dr. Grichnik, cel care avea sa imi supervizeze cazul si sa ia deciziile majore....
Luni seara ma suna secretara de la Sylvester Cancer Clinic (unde aveam toate programarile), ca s-a ivit un loc liber cu dr. Grichnik a doua zi la ora 1.3opm...daca pot sa ajung....(m-am gandit automat ca poate a murit vre-un pacient si e ziua mea norocoasa)....Clar ca am acceptat....pe loc....
Si, asa, marti la ora 12.00 am era pe holurile clinicii de cancer, asteptand cu nerabdare intrevederea si sperand la o explicatie clara a ceea ce se intampla cu celulele mele....
Langa mine...batrani....cu maini tremurande, cu batice pe cap, impingand la mergatoare...dar....nu am vazut tristete....am vazut culoare, am vazut lumina, am vazut speranta...
Chiar si eu, cel mai tanar pacient de acolo (dr. Grichnik nu preia decat cazuri de melanoma) cu aceiasi conditie simteam ca e inca un hop peste care trebuie sa trec...si nimic mai mult...
Nu am asteptat mult deloc, desi eram cu mai mult de o ora mai devreme...asistentul doctorului m-a chemat in cabinet, mi-a cerut istoria, mi-a luat tensiunea, m-a cantarit...Totul pare in regula...Apoi m-a intrebat de ce am venit...I-am spus ca am fost diagnosticata cu melanoma Stage II si m-a privit ingaduitor in timp ce trecea in fisa medicala "stage II cancer, melanoma"... Apoi a inceput sa imi povesteasca ca azi e o zi nebuna, au tot felul de alarme care sunt verificate, sa nu ma sperii daca le aud sunand, ca trebuie sa poarte o veste portocalie, si de asta arata ca omul de serviciu...dar de fapt e asistent medical...Am inceput sa rad....
Mi-a dat o pijama si mi-a spus sa o pun, pentru ca doctorul va trebui sa verifice totul pe piele si are nevoie de "acces la tot"....
Mi-am pus pijamaua...si am asteptat.....imi luasem o carte cu mine...in caz ca voi petrece mult timp acolo..."Kite Runner"..
1 comments:
Sanzi, nu continui povestirea? Eu astept vesti bune...Pup!
Post a Comment