Tuesday, June 29, 2010

Sa fie Aspeger???

Am citit azi ceva ce m-a socat....
Simptomele unui copil cu Aspeger....
M-a socat pentru ca il regasesc pe David in multe dintre ele....in prea multe poate....
Ce inseamna un copil cu aspeger:
  • Not pick up on social cues and may lack inborn social skills, such as being able to read others' body language, start or maintain a conversation, and take turns talking.
  • Dislike any changes in routines.
  • Appear to lack empathy.
  • Have a formal style of speaking that is advanced for his or her age. For example, the child may use the word "beckon" instead of "call" or the word "return" instead of "come back."
    • Avoid eye contact or stare at others.
    • Have unusual facial expressions or postures.
    • Be preoccupied with only one or few interests, which he or she may be very knowledgeable about. Many children with Asperger's syndrome are overly interested in parts of a whole or in unusual activities, such as designing houses, drawing highly detailed scenes, or studying astronomy. They may show an unusual interest in certain topics such as snakes, names of stars, or dinosaurs.2
    • Talk a lot, usually about a favorite subject. One-sided conversations are common. Internal thoughts are often verbalized.
    • Have delayed motor development. Your child may be late in learning to use a fork or spoon, ride a bike, or catch a ball. He or she may have an awkward walk. Handwriting is often poor.
    • Have heightened sensitivity and become overstimulated by loud noises, lights, or strong tastes or textures.
Cum e David:
-nu ii plac zgomotele puternice, are multe mancaruri care nu ii plac
-dupa 3 ani de montessori inca e neindemanatic....
-e anxios
-poarta conversatii obsesive despre un singur subiect cu copiii de aceiasi varsta, si nu il intereseaza alte conversatii
-si el nu accepta sa ii repeti ceva pe motiv ca stie deja
-este impulsiv
-avem pb cu contacul vizual
-nu saluta cand avem musafiri
-are pb sa isi aduca aminte numele copiiilor cu care se imprieteneste (desi retine multe alte amanunte despre ei)
-nu intelege de ce alti copii nu accepta jocurile propuse de el, si refuza sa se joace dupa alte reguli
-are pb cu exprimarea sentimentelor....




Si probabil ca ar mai fii....ufff.....
Pe de alta parte:
-are prieteni si le cauta compania...(dar...se intampla, ca dupa ce isi doreste sa ii invite la el acasa, el sa fie ocupat cu activitati care il intereseaza pe el...si copiii cu altceva....)
-stie sa glumeasca.....
-poate sa intretina o conversatie cu adulti, mai ales cand e ghidat spre o anume tema....

Deja....pe masura ce citesc...mi se pare ca gasesc din ce in ce mai multe similaritati....



Saturday, June 26, 2010

Jos...jos....

Am sapat prin arhive si am gasit cateva filmulete cu David cand era mic...
Uitasem cat de dulce era!!!!

video

Wednesday, June 23, 2010

Cum am scrantit-o azi:)

Zilele astea le petrec in laboratorul de hematologie...
Si am facut o treaba foarte buna in 2 saptamani de cand imi tocesc coatele pe minunatele Sys5000, in ciuda faptului ca mentorul si profesorul meu este un indian misogin, batran, care sufera de multe boli, urzus si care vorbeste atat de incet incat nici cu aparat auditiv nu as putea sa il aud...
Hm...si de cateva zile, sunt calare pe Sys-ul drag, si ma descurc singura cu sute de pacienti pe zi...
Din fericire, pana azi nu am avut onoarea sa fac nici o greseala...si nici nu imi doresc, pentru ca domnul Sayed este foarte critic si abia asteapta sa ma prinda la colt...ocazie pe care nu vreau sa i-o ofer, si cu ajutorul celorlalti colegi care imi explica cu multa rabdare si intelepciune pasii pe care ii urmez, nu am cum sa dau gres!!!!
Fara falsa modestie, sunt la nivelul in care eu invat mai repede de la altii si apoi imi indrum profesorul, care e mai incet si nu accepta si alte metode, motiv pentru care se blocheaza destul de des, si pierde timp pretios cand ai un pacient in sala de operatie sau care are nevoie de un transplant....
Asa ca....am primit repede responsabilitatea cea mare...si anume sa rezult singura si fara supraveghere pacientii care au nevoie de hemoleucograma (cred ca este traducerea lui complet blood count in romana:D)
Si...dupa mica/marea indroducere....ca sa apuc si sa ma laud un pic...urmeaza povestea de azi...
AM DAT-O IN BARA!!!!!
Cu 10 minute inainte sa imi termin programul mai aveam de rezolvat un singur pacient, un nou nascut de 14 ore....dar....nu era nevoie decat de hemoglobina....si bebelusii ii rulam in Sys intr-un program special, iar hemoglobina doar, intr-un alt program...este o adevarata aventura sa programezi ditamai SYS-ul ....
Si...il programez, cu ochii pe ceas....(acasa ma astepta o mica sueta cu prietenele)...il rulez....trimit rezultatul doctorului care se ocupa de pacient....si.....
Mi se pare ca am sarit o etapa...
Stau si ma gandesc....
Ma intorc si ma uit la Sys....
Am simtit ca imi cad ochii pe ciment si se rostogolesc de cateva ori!!!!!
Ecranul rece si albastru al Sys-ului...imi arata un pacient de 57 de ani....si nu bebelusul meu de 14 zile pe care tocmai il rezultasem!!!!!!
Am UITAT sa schimb numele pacientului...si am trimis rezultatele unui bebelus altcuiva....BANG...BANG....BANG.....!!!!
Am rezultat repede din nou bebelusul...si am trimis analizele maternitatii...
Si acum am ramas sa rezolv cu domnul de 57 de ani, pe care l-am facut din nou tanar....DAR CUM????

Friday, June 18, 2010

Intre 2 (mai multe) lumi....

Nu stiu daca asa sunt eu...ca fire...sau cam asa simte toata lumea...dar....
Daca ar fi sa aleg intre a fi stay-at-home-mom sau femeie cu cariera..as fi mereu intre 2 punti...nu as putea sa fac nici una nici alta la standardul pe care as vrea sa il ating...
Eu ma vad ambitioasa, si chiar sunt....imi urmaresc cu zel telurile...dar....in fiecare zi....apare o noua idee, un nou tel, o noua lumina la capatul tunelului la care vreau sa ajung....si ma pierd in mijlocul unei intersectii nestiind exact pe care drum vreau sa apuc....
Si uite asa....am ajuns la 31 de ani....nu am nici cariera...nici macar o profesie specifica, nu sunt nici mama care as putea fi....
Nu am stiut niciodata cu exactitate spre ce sunt genetic inzestrata sa ma intrept, sau mai bine spus am avut intotdeauna fooooarte multe drumuri pe care am vrut sa o apuc si posibilitatea sa incep multe care mi s-au parut interesante la un moment dat sau altul...Si am facut multe specializari la cele mai opuse "materii" ca sa spun asa....
Am facut agricultura, am facut contabilitate, am facut secretariat, am facut aviatie, am facut invatamant, am facut montessori, am facut pre-legal si acum ma indrept spre medical :)....(si am spus ca am doar 31 de ani???...ma gandesc oare la 41 de ani, unde o sa fiu???) si sunt si mama...undeva intre "multitudinea" de carieri incepute si abandonate....
Nu stiu de ce ....nu pot sa ma opresc undeva si sa am sentimentul de "ASTA E!!!".....
Acum fac medical...si deja ma gandesc la cercetare :) (tot in domeniul medical macar)
Vreau mai mult, vreau altceva...
Ma simt la fel si in relatia cu copilul meu....imi propun activitati....si apoi imi vin alte idei, si le uit pe primele...si apoi alte planuri...si ajung sa nu fac nici una....Si regret...si imi propun altele...si apoi imi vin alte idei...si tot asa...Si vreau din tot sufletul ca tot timpul meu sa fie dedicat lui....
M-am maturizat mult cot la cot cu el....acum, cand ma uit in urma....imi dau seama cat de nepregatita eram emotional sa fiu mama atunci cand s-a intamplat...imi doream din tot sufletul...dar....nu stiam nimic despre maternitate....
Am facut muuulte greseli, pe care le regret si imi e greu sa imi aduc aminte, am facut si mult mai multe lucruri de care sunt mandra, am avut noroc si de David, care efectiv m-a ajutat si m-a indrumat in noua mea meserie definitiva de mama....
A avut rabdare cu noi...si nu s-a suparat niciodata cand nu am stiut cum sa ii fim parinti....
Si cred ca si acum continua sa o faca...
Uneori...mi se pare ca de fapt el ne educa pe noi...el este cel care stie de ce are nevoie si cum sa ne faca sa intelegem....cum sa ne faca sa il manevram...
Am fost mama un an jumate, si timpul a trecut prea repede...a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea....am stiut doar David, am vorbit doar David, am respirat doar David....
Am reusit sa fiu cum as fi vrut?? Cum ar fi meritat David??? NU!!!! Nici pe departe....acum....la 31 de ani (versus 23) as face lucrurile muuult altfel....

Tuesday, June 15, 2010

Sunday, June 6, 2010

Continuare....

Mi-am luat cartea...si am inceput sa citesc, gandindu-ma ca o sa am de asteptat...
In cateva minute s-a deschis un pic usa, doar cat sa se strecoare un cap, si zambetul dr. Grinchnick, care isi cere scuze ca sa o intarzie un pic din cauza de pauza de masa...Am zambit inapoi si le-am spus ca nu e nici o problema...am timp...si oricum eram cu o ora devreme...
Ii puteam auzi pe hol cum glumesc...ma gandeam ca m-as putea obisnui sa vin aici...si nu pare asa rau...
Nu am apucat sa imi termin gandul ca intra de data asta doctorul intreg in camera, la fel de zambaret si vesel. Se prezinta, ma saluta...ma intreba care e scopul vizitei...
Ii explic cap-a-coada, si il intreb daca are rezultatul de la patologia laboratorului lor...Imi spune ca da...si mi-l citeste...
Nu este cancer.....
??????????????
Nu???? Pai si atunci???...ce facem cu celelalte 2 opinii????
Mi-a povestit ca melanoma, este un cancer inca foarte putin inteles, greu de diagnosticat, nu exista inca tratament, si nici un test specific pentru a-l putea determina cu siguranta...
Dar, el, din experienta lui, nu crede ca este melanoma, ci un precancer, care se manifesta agresiv, asemanator melanomei, si care poate fi usor confundat....
In mod normal, in cazuri cand doctorii nu sunt siguri de diagnostic, prefera sa trateze ca pe un cancer, pentru ca, fiind un cancer atat de agresiv, mai ales la pacientii tineri, impotriva caruia nu exista tratament, se alege calea asta, pentru a fi siguri ca nu ajunge sa se intinda, si daca totusi se va intinde, va fi cat mai tarziu....
Dar...el....si patologul care mi-a revizuit cazul, sunt destul de siguri, bazandu-se pe experienta lor de atatia ani cu cazuri exclusiv de melanoma, ca nu este cazul sa ma ingrijorez inca...si nici nu este cazul de interferon....
Mi-a propus operatia, pe care eu am acceptat sa o fac pe loc cu anestezie locala...apoi controlul de rutina din 3 in 3 luni, apoi 6 in 6 luni, o alimentatie sanatoasa....si sa tin razele UV cat mai departe de piele...
Am avut un soc....adica....am sperat sa fie bine...dar niciodata chiar atat de bine!!!!!
Nu imi venea sa cred....ca.....pot pleca de aici cancer-free....
Dr. Grinchnik chiar glumea ca sunt primul pacient vindecat in 4 ore:) de melanoma!!!!
Un doctor extraordinar, plin de voie buna si optimist, o raza de speranta pentru pacientii lui, un om foarte rabdator si plin de raspunsuri la orice intrebare marunta, amuzant, foarte informat....
Dupa operatia care a durat cam o ora, timp in care cu greu incercam sa nu ma misc, zguduita de rasul la glumele dr, si laudele de sine privitoare la "cusatura", am terminat povestea cu cancerul cu o simpla cicatrice de 4 cm pe mana, cateva programari la acest minunat dr (care a facut o exceptie pt mine, avand in vedere ca toti pacientii lui sunt cu melanoma ) si o mare usurare ca sunt in continuare ok, si pana cand, daca vreodata, se va dezvolta acest urat cancer, pot sa dorm linistita si sa previn cu putin efort!!!
M-a asigurat ca daca nu ar fi fost sigur, nu mi-ar fi spus ca nu e cancer, si m-ar fi tratat la fel ca ceilalti 2 oncologi pe care i-am vazut inainte....