Si atunci, Luna s-a gandit ca are nevoie de un prieten. Ce fel de prieten sa isi faca??? Poate o stea?? Hm...nu....sunt prea departe...Dar cum ar fi sa se imprieteneasca cu Soarele?? Nici asa nu ar fi bine...nu s-ar vedea niciodata!!! Poate cu un copac??? Nu....este prea tacut si serios....
Atunci cu un om!!! Da!!! Da!!! Ce idee buna!!! Cate ar avea de povestit cu un om! Ii vegheaza noaptea dormind, ii priveste pe geam in casele lor atunci cand perdeaua ii permite, ii urmareste si le lumineaza drumul in plimbarile nocturne, se bucura la fiecare vers in care se vorbeste de ea!!! Dar...chiar si mai bine ar fi sa se imprieteneasca cu un copil!!! Cu un copil nu te plictisesti nicoidata, mereu sunt in miscare, mereu au ceva de povestit, au o imaginatie extraordinara, le place sa viseze si cel mai important sunt foarte prietenosi si sinceri....
Zis si facut....singurul lucru care este de facut ar fi sa isi gaseasca cel mai bun prieten....Si Luna, cu ochii ei iscoditori, a inceput sa caute pe la geamuri inca de la prima perdea de seara un copil care ii va putea fi cel mai bun prieten!!!! A incercat mai multe case...pana cand l-a zarit: un baietel cret, rotofei, imbracat cu niste pijamale galbene cu un burete de mare desenate pe ele (Sponge Bob)....Baietelul era atras de un dreptunghi colorat la care se uita, in interiorul caruia se derulau niste imagini.....avea un bec aprins in camera si prin crapatura perdelei abia puteai zari inauntru. Acum trebuie sa intelegeti ca pentru Luna era prima data cand vorbea cu un om....si....ca toata lumea...era si ea timida....Dar...isi dorea atat de mult un prieten, incat si-a luat stralucirea in dinti si a inceput cu o voce tremuratoare si inceata: "baietel....sunt aici la geamul tau, vrei sa vorbesti cu mine??"....
(va urma)
1 comments:
asteptam continuare!
toate cele bune de la Bistrita
Post a Comment