Saturday, September 25, 2010

Thursday, September 23, 2010

Prietenii lunii (2)

....dar baietelul nici nu a clipit...era in continuare absorbit de imaginile din cutie....
Luna a incercat din nou, de data asta cu putin mai mult curaj: "hei...sunt aici, vreau sa ne jucam, sa fim prieteni"....dar nu a primit decat tacere si ignoranta inapoi. A incercat de multe ori, chiar mult dupa ce baietelul s-a dus in pat, a pus capul pe perna si a adormit....Luna statea la geam, si continua sa spere ca va fi auzita si isi va putea face un prieten...nu trebuia sa fie greu, nu-i asa???
Dar, incet, incet, noaptea se apropia de sfarsit si Luna trebuia sa ii faca loc Soarelui ...cu tristete, dar plina de speranta, a coborat din cer sa se odihneasca pentru urmatoarea noapte.
A doua seara, Soarele nici nu apucase sa coboare de tot, cand Luna nerabdatoare s-a ivit pe cer, cautand cu privirea iscoditoare un alt copil care ii putea fi prieten. Nu vroia sa iroseasca nici un minut, si curand a zarit prin alt geam un alt baietel...de data asta, un baietel cu pielea bronzata, cu un zambet larg si cu o energie care i-a sugerat Lunii ca nu va adormi prea curand, uitand-o la geam.
Luna s-a decis sa il priveasca o vreme, sa incerce sa il cunoasca mai bine, ca sa stie cum sa intre in vorba. Ea a privit cum mama baietelului a intrat in camera, l-a sarutat pe frunte, a stins lumina si i-a urat "vise placute"...."Vaaaaiiii", se gandi Luna, "a uitat sa ii citeasca o mica istorioara....dar asta va fi datoria mea...voi veni aici in fiecare seara, si ii voi putea povesti tot ce vad eu noapte de noapte pe pamant si printre prietenii mei de pe cer"!
Incantata de planul ei, a inceput sa bata incetisor in geam, sa incerce sa ii atraga atentia baietelului....Si, imediat ochii baietelului s-au indreptat spre geam....Luna a simtit o emotie puternica si s-a inrosit un pic. "Buna seara...sunt aici sa fim prieteni, o sa vin seara de seara sa iti povestesc cate in luna si in stele"....
Baietelul a privit-o un moment, apoi a aprins lumina si a inceput sa sara in pat fara sa ii raspunda. Luna i-a spus ca nu poate sa inceapa povestea, trebuie sa fie atent...sa asculte....dar copilul nu a ascultat...a continuat sa sara, pana cand, de data asta, tatal a intrat in camera, a ridicat un pic vocea, l-a pus in pat si a stins din nou lumina. Luna era incantata, si ar fi vrut sa ii multumeasca tatalui....si se pregatea sa isi deschida tolba cu amintiri si istorisiri....cand...si-a dat seama ca baietelul dormea deja cu spatele la ea....
"Poate e prea mic, pentru povesti cu personaje stelare"....s-a gandit ea....cu speranta ca a doua seara va gasi un alt copilas, un pic mai mare , capabil sa inteleaga lumea in care traia ea, Luna.