Thursday, November 18, 2010

Wednesday, November 17, 2010

Ce vraji mai face mintea mea...

Aseara ma gandeam....din lipsa de o carte...
Si mi-a venit un gand rau....care m-a speriat...
Am incercat sa il alung repede, dar el tot era acolo, in coltul gandirii mele...uitandu-se curios la mine...
Si asa am inceput sa alunec spre mai multe ganduri...nu neaparat rele...dar atat de ciudate incat chiar si mie mi se par stiintifico-fantastice...
De ceva vreme, ma gandesc ca tot ceea ce exista in jurul meu, e de fapt creatia mintii mele...Eu imi proiectez - inconstient desigur - evenimentele, decorurile, persoanele...le creeze, le fac sa vorbeasca, sa se comporte....
Astfel incat...din toate gandurile mele pozitive nasc intamplari pozitive...si de fapt asta este rezultatul a ceea ce experimentez constient....si apoi sunt si gandurile negre....fricile mele...pe care incerc sa le ascund cat mai adanc in fundul mintii si de care ma feresc sa se reflecte in ceea ce eu percep ca real....

Friday, November 5, 2010

Barbatii copii - copiii barbati

Cand se maturizeaza??? Adica oare se maturizeaza vreodata???
E clar ca sunt alta specie decat noi femeile...
Eu ma mir de fiecare data de ce statisticele spun ca femeile traiesc mai mult...pentru ca de fiecare data cand ma uit la barbatul meu si mini-barbatelul de acasa raman surprinsa de usurinta cu care infrunta ei orice...

Eu simt ca am imbatranit, ca ma las purtata de griji, ca m-am schimbat, ca (poate) sunt mai cicalitoare, ca ma gandesc la prea multe si analizez prea multe, ma stresez mai des (desi in mare sunt una dintre cele mai relaxate femei pe care le cunosc - hahaha), tind sa planific totul (desi e doar dorinta, mai putin faptele)....pe langa....

Radu....care este exact ca atunci cand l-am cunoscut prima data....cand eu aveam 18 ani si el 19....calm, linistit, senin (fara riduri haha) fara nici o grija, cu ignorarea totala a zilei de maine, fara sa stie cati bani are sau a cheltuit din buzunar, copilaros si inocent...
Mi-am dat seama aseara, intr-un moment de liniste, ca nimic nu s-a schimbat...poate doar eu si felul in care eu privesc lucrurile...dar el...e exact la fel....
Si pe langa el...si David...
Acelasi caracter (care, sincera sa fiu, uneori te scoate din sarite)....calm, fara nici o grija, cu un minim de responsabilitati asumate, nici o urma de graba in absolut nimic....fara notiunea timpului...

Nu stiu daca vreau sa schimb ceva vreodata, desi uneori - ca mai toata lumea, nu??? - mi se pare ca as mai putea adauga in comportamentul lor un pic mai multa responsabilitate, ordine...simt al realitati :)....
Si apoi imi pare rau ca simt asa...pentru ca sunt asa de draguti amandoi....asa de limpezi si veseli...e atat de bine in preajma lor...incat de cele mai multe ori uit si eu de ziua de maine!!!!