Barbatii copii - copiii barbati

Cand se maturizeaza??? Adica oare se maturizeaza vreodata???

E clar ca sunt alta specie decat noi femeile...

Eu ma mir de fiecare data de ce statisticele spun ca femeile traiesc mai mult...pentru ca de fiecare data cand ma uit la barbatul meu si mini-barbatelul de acasa raman surprinsa de usurinta cu care infrunta ei orice...

Eu simt ca am imbatranit, ca ma las purtata de griji, ca m-am schimbat, ca (poate) sunt mai cicalitoare, ca ma gandesc la prea multe si analizez prea multe, ma stresez mai des (desi in mare sunt una dintre cele mai relaxate femei pe care le cunosc - hahaha), tind sa planific totul (desi e doar dorinta, mai putin faptele)....pe langa....

Radu....care este exact ca atunci cand l-am cunoscut prima data....cand eu aveam 18 ani si el 19....calm, linistit, senin (fara riduri haha) fara nici o grija, cu ignorarea totala a zilei de maine, fara sa stie cati bani are sau a cheltuit din buzunar, copilaros si inocent...

Mi-am dat seama aseara, intr-un moment de liniste, ca nimic nu s-a schimbat...poate doar eu si felul in care eu privesc lucrurile...dar el...e exact la fel....

Si pe langa el...si David...

Acelasi caracter (care, sincera sa fiu, uneori te scoate din sarite)....calm, fara nici o grija, cu un minim de responsabilitati asumate, nici o urma de graba in absolut nimic....fara notiunea timpului...

Nu stiu daca vreau sa schimb ceva vreodata, desi uneori - ca mai toata lumea, nu??? - mi se pare ca as mai putea adauga in comportamentul lor un pic mai multa responsabilitate, ordine...simt al realitati :)....

Si apoi imi pare rau ca simt asa...pentru ca sunt asa de draguti amandoi....asa de limpezi si veseli...e atat de bine in preajma lor...incat de cele mai multe ori uit si eu de ziua de maine!!!!